Calciul – este o substanţă
minerală.
Surse alimentare –
lactatele constituie principala sursa de calciu, din care
asimilam 55% din cantitatea necesara organismului. Sursele
vegetale includ legumele cu frunzele verzi: broccoli, varza,
spanacul, fruzele de ridiche, etc. Se mai gaseste si in:
galbenusul de ou, bob, linte, nuci, smochine si in produsele
alimentare imbogatite cu calciu in mod
special.
Alta sursa de calciu alimentar, care adesea nu este luata in
considerare, sunt oasele moi de somon si sardea, pe care le
consumam odata cu carnea pestilor.
Functiile in organism –
Functia de baza a calciului este de mentinere a structurii
scheletului osos, in care se afla si 99% din totalul cantitatii
de calciu din organism. Rezervorul gigantic de calciu depozitat
aici se afla in stare de echilibru dinamic cu calciul aflat in
sange si serveste drept mecansim de tampon pentru mentinerea
nivelului stabil al circulatiei. Acel 1% ramas in afara
scheletului are un rol important in procesele de coagulare a
sangelui, in cele de generare si transmitere a impulsurilor
nervoase, in contractiile fibrelor musculare, in activarea unor
sisteme enzimatice si in secretia unor
hormoni.
Scheletul propriu-zis nu prezinta un depozit de acumulare
permanenta a calciului, ci locul unde se formeaza cristalele noi
de calciu si se distrug cele vechi. Viteza distrugerii si
formarii cristalelor se numeste viteza de rotatie si variaza in
functie de varsta: la copii, in timpul primului an de viata,
rotatia poate cuprinde peste 100% din calciul oaselor, la copii
mai mari rotatia este de 10% anual, iar la maturi acest proces
vizeaza doar 2-3% din calciul anual. Cea mai mare acumulare de
masa osoasa poate fi inregistrata pana la 25 de ani. La varsta de
40-50 de ani distrugerea oaselor poate surclasa formarea, masa
totala osoasa reducandu-se esential. Pierderile de masa osoasa
incep chiar mai devreme de aceasta varsta, decurg cu urmari mai
grave la femei decat la barbati si sunt mai frecvente la oamenii
scunzi decat la cei inalti. Astfel, riscul consecintelor medicale
ale pierderii masei osoase, numit osteoporoza, apartine, in mare
parte femeilor scunde. Putem adauga ca predispozitia maladiva
este cauza pentru care, in randul acestei categorii, predomina
fracturile colului femoral, ca urmare a pierderilor de
calciu.
Interactiuni – pentru
asimilarea eficienta a calciului din tractul gastrointestinal
este necesara vitamina D.
- stresul si imobilizarea pot
reduce capacitatea de asimilare a calciului in tractul
gastrointestinal.
- spanacul contine oxalate
care, interactionand cu calciul, formeaza un compus neasimilabil
-oxalatul de calciu; este necesar insa sa precizam urmatoarele:
oxalatul continut de frunzele verzi al zarzavaturilor, cum este
spanacul, inhiba asimilarea calciului direct din spanac, dar nu
poate influenta asimilarea calciului din alte alimente, consumate
concomitent.
- acidul fitincic din taratele
boabelor integrale de grau, de asemenea, interactioneaza cu
calciul, formand saruri de calciu care nu se asimileaza in
tractul gastrointestinal.
- asimilarea calciului este
influentata si de cacao, de boabe de soia si de alimentele care
contin mult fosfat, inclusive bauturile
carbogazoase.
- in stomac trebuie sa existe o
cantiate suficienta de acid pentru asimilarea normala a unor
compusi ai calciului
Sursa: Enciclopedia vitaminelor si a
substantelor minerale
Editura Rovimed Publishers, Bucuresti,
2002
