ca tot veni vorba, sa va zic acuma despre o metoda delicata de a accesa zone mai complicate prin corp; se ia un deget, cel mai lung de preferinta, se introduce in borta numita stiintific "anus" si se cotrobaie prin stinga si dreapta pina se da de ceva ca un fel de sfoara, intinsa bine; "sfoara" respectiva este stimatul nerv sciatic, in trecere libera, sau uneori mai inghesuita, prin teritoriul feselor, venind de la spate si plecind spre picioare; apuci sfoara cu nadejde si incepi sa tragi gospodareste de ea, doar, doar s-o mai lungi oleaca .........;
revenind pe teritoriul vorbirii serioase, metoda este veche, foarte putin folosita acum (intelegeti, cred, de ce), delicata (trebuie sa simti exact cit poti stimula nervul si unde), dureroasa ( in zonele unde nervul este strimtorat si  nu se poate misca liber) si foarte eficienta ( ai acces la nervul sciatic pe o distanta de vreo 10-15 cm, lucru care nu se poate obtine prin exterior); evident, a fost practicata cu succes pe corpul meu, dar ............
da, si am stat in rindul celor care nu vad, vreo saptamina si ceva; m-am antrenat cu un instructor orb, care lucra la un salon, impreuna cu alti colegi; este o experienta putin stranie, eficienta (pentru a intelege cit de bine e sa ai ochi) si folositoare; uitindu-te la ei cum incearca sa suplineasca absenta unui element principal din anatomia corpului si cum incearca sa duca o viata decenta si sa fie de folos si apreciati pentru ceea ce fac, nu ai decit de invatat; legenda despre abilitatile lor nu e chiar in intregime adevarata; doar unii ajung sa simta mai bine si sa patrunda mai adinc atunci cind maseaza; e drept ca merg departe, simt cu foarte multa precizie locurile si ghidati de intuitie fac adevarate minuni; omul cu care m-am antrenat eu luase treba in serios si avea ce sa invete pe altii; la fel, si un maseur foarte bun
in concluzie, dupa Nuad, a doua treaba adevarata peste care am dat este chestia invatata in Malaezia si pe care tre sa o continui. Zhineng Qigong este super tare si se simte imediat ce faci; asa ca ma scol devreme, undeva pe la patru si ceva si dau din miini si din alte elemente vreo ora si jumate; evident, sunt total incepator, ma mai dor unele, mai dau pe linga cu altele, da energia aia pe care n-o vedem chiar se simte si se misca intruna; n-am decit vreo doua saptamini de practica, dar sper sa vin cu mai multe amanunte in lunile care urmeaza;
combinatia de Qigong, pentru acumularea energiei si Nuad, pentru daruirea ei, este super beton; ai de unde lua si ai de unde da si gata, s-a stabilit linia de echilibru;
bun asa, numarul viitor al povestioarelor mele va trata problema stiintifica a raportului intre puii de gaina si studintele intr-ale massajului, subsemnatul .......; cineva interesat? nu? nu-i bai, eu tot ma exprim ...!!

nr. 1 fu acu vreo doi ani, da uite ca veni si o continuare ....

stimati concetateni, cunoasteti cu totii vorba aia inteleapta despre patrupeda numita vitel care se uita la poarta noua; pe undeva pe aproape ma situez si eu cind ma uit in gura instructoarei mele de Qigong, vorbitoare nativa a limbii chineze si, vai mie, numai a acestei limbi; traducatoarea improvizata,o alta doamna de natie chineza, vorbeste o engleza filozofica, adica de neinteles
nu-i problema, eu oricum invat Qigong; e o ramura mai recenta Zhineng Qigong; asta e miscarea pe care au interzis-o chinezii acum vreo 20 de ani, pentru ca luase prea mare amploare, conducatorul ei fiind, si acum, intr-un fel de arest la domiciliu, sub supravegherea baietilor de treaba; se pare ca la momentul actual o tolereaza, cu conditia sa nu se adune prea multi oameni la un loc etc.
oricum, revenind la subiect, este primul meu contact serios cu Qigongul si, recunosc, foarte eficient; chiar daca nu inteleg mare brinza din teorie, se simt rapid efectele practice; energia asta, mama ei de smechera, chiar circula si poate fi perceputa si dirijata; nu intru in detalii prea multe, dar e o ramura (din cele peste 100.000 inventariate in China) care ofera o solutie completa - filozofie, practica, efecte, putind duce chiar si la iluminare etc.
adicatelea, eu ma aflu pe o insulita, numita Penang, plina de chinezi, indieni si localnici; centrul de Qigong este undeva pe la o casa, plina de ciini mari si zgomotosi (de la abundenta de Qi, cred) si de localnici care vin aici sa practice
majoritatea sunt de virsta a treia dar si oameni mai tineri, chiar si adolescenti; oricum, batrineii, au vointa; ma uitam si azi la o bunicuta, de vreo 80, cred, statea in scaun si lucra, da imediat ce aduna ceva energie, hopa in picioare, 2-3 minute, si facea miscarile ca toti ceilalti; inapoi in scaun, iar in picioare .....; oamenii cu care am discutat sunt multumiti de rezultate si decisi sa mearga inainte
inainte voi merge si eu, acuma am doar primul nivel, de baza, dar voi gasi pe undeva si continuarea, caci merita; nu intentionez sa merg pina la capat, doar sa mai aprofundez putin si sa vad cum pot folosi ce primesc in practica Nuadului
in stilul meu caracteristic, adica non turistic, nu prea m-am dus sa vad locuri si atractii; oricum e o civilizatie pestrita, cu tot felul de personaje interesante; chiar ma gindeam ca si islamul o lasa mai moale pe alocuri, am vazut domnite cu baticul obligatoriu pe cap, dar cu fustita mini si colanti; evident si doamne in cunoscutele haine din spatele carora se vad doar ochii.....; cladiri pestrite, stil occidental colonial, amestecate cu dezordinea asiatica, mai ales nepasarea indiana, si cu zgirie nori gen american; am observat ca in tara asta, baietii au bani si preferinte clare pentru stilul american, inalt, mai ales in capitala, dar si pe insulita unde ma aflu
da, si mai au caldura din belsug; in prima zi eram cazut la datorie, transpiram numai respirind; acuma e mai bine , da daca fac mai multi pasi rapid, dau de bucluc apa ce curge siroaie de-a lungul corpului ...
da, ca tot invatai thailandeza, pare ca acus acus o sa mai invat o limba, ghici care......?
gata fratilor, ma duc in treaba mea, ca in 20 de minute doamna instructoare face transmisie de Qi pentru mine si .........

trece timpul repede oameni buni (na c-am zis-o)!
deci, ca sa ajungi sa cotrobaiesti pe fundul bazinului, printre muschii si tendoanele lipite de oase, e destul de simplu: te asezi intr-o pozitie anume si bagi mina usurel si tot o bagi pina dai de tare; acolo te opresti si inspectezi in jur, apesi usor, masezi usor, vezi unde se duc senzatiile etc.
evident, in practica, lucrurile sunt destul de complicate, dar asta e alta poveste; dupa cum va spuneam, abia acum am inceput sa dibui olecuta din ceea ce inseamna cu adevarat miscarile cu efecte de vindecare; structura initiala, de baza, mi-a fost necesara, dar actiunea profunda asupra corpului este destul de diferita de baze. De obicei, punctele cu probleme se afla situate foarte adinc in interiorul corpului si pentru a ajunge la ele sunt necesare pozitii specifice si miscari speciale; in anumite pozitii se deschid pur si simplu portile spre interior, care porti, in pozitii normale, sunt ferecate bine
de asemenea, miscarile au chichitele lor: in unele puncte se intra prin insurubare urmata de presiune, in altele, unghiul este de 45 grade, sunt zone in care doar unghiile pot face treaba, locuri in care tre sa faci nervul sa vibreze, altele in care apesi si aluneci usor in sus sau in jos; presiunile au un ritm al lor, foarte precis etc.
si, mai presus de toate, trebuie sa asculti la ce se intimpla acolo in interior: un nerv deja liber si ferice va vibra intr-un anume mod, altul care se blocheaza pe la o cotitura de oase are o vibratie diferita, durerile in zona abdominala au zeci de nuante - cele nesuferite provocate de gazele inter-intestinale sunt ascutite si impung, cele din zone cu blocaje energetice sunt mai grave si stationare etc. etc.
cam asta e inceputul complexitatii artei de a actiona asupra unei complexitati si mai mari, corpul nostru cel frumos;
merita oare? asta depinde de fiecare, pentru mine, cu siguranta! aventura interioara imi ocupa cea mai mai mare parte a timpului si acesta este si motivul pentru care nu prea am mai avut ce povesti de prin tara unde ma aflu; petrec zeci de ore inspectind corpul ce mi-a fost incredintat spre folosinta, incercind sa gasesc si sa stabilesc legaturi, sa inteleg efectele, sa dozez efortul
evident, ca in orice aventura sunt si efecte secundare; cotrobaiala mea pe fundul bazinului s-a lasat cu dureri prin zona inghinala(un tendon lunguiet) care mi-au semi-indisponibilizat piciorul drept pentru ceva vreme; pe la genunchi (unde trebuie o munca de bijutier pentru a gasi ce trebuie) am identificat, dupa zeci de cautari, un tendon care facea aproape corp comun cu osul - imi efectuez inspectia, iau primele masuri si ... ma doare saracu deja de citeva zile, suparat ca l-am deranjat din tabieturile lui! asta e, un pret trebe platit
revenind la lumea exterioara, pe oameni i-a lovit rau de tot potopul in zona capitalei (eu sunt departe si n-am treaba cu apa pe aici); am vazut la tv. oameni care isi parcau barca la geamul de la sufragerie si intrau in casa pe geam! acum e ceva mai rezonabil, da inca au probleme
si ca tot au venit sarbatorile pe acasa (aicea ei nu au), va zic si eu tuturor celor care puneti deoparte ceva timp si rabdare sa-mi cititi cuvintele sa aveti Sarbatori Fericite si cit mai multa fericire!

ce pateste omu cind se duce la Mall sa bage un sandwich la ghiozdan? sta linistit la masa si se uita in jur pina ce-i cad ochii pe un nenea care facea masaj; ceva ii atrage atentia si ii cere lu nenea o cartulie de vizita
in concluzie, in ziua urmatoare (azi) m-a dusei dis de dimineata la nenea respectivu sa ma maseze - stil diferit,  chestii interesante - accentueaza (in sfirsit) pe zona abdominala - urmareste traseul de evacuare al gazelor/aerului din zona respectiva, precum si refluidizarea circulatiei sanguine.
nu am idee daca o sa si studiez cu el, oraselu lui e pre undeva printr-un colt pierdut , dar ... macar am realizat esentialul esentei - ca nu prea stiu (inca) mare lucru din Nuadul adevarat
in alta ordine de idei - spuneam data trecuta despre modul in care fiecare mic maestru local se specializeaza pe cite o felie din corp; va dau un exemplu - sunt doua linii importante in apropierea coloanei: unul exact in valea de linga coloana, celalalt peste deal (muschiul coloanei vertebrale); unul din maestri este excelent la lucrul exact in vale (cel mai dificil) dar nu prea se strofoaca cu celalalt; altul lucreaza foarte bine exact pe muschiul care separe cele doua linii, dar ...; in sfirsit, un al treilea lucreaza f. bine pe a doua linie, de cealalta parte a muschiului, dar ...; concluzia? cind mergi la toti trei, ai o vedere mai buna asupra lucrurilor
si acum, sarind, din nou, la alt subiect - conu Pichest obisnuia sa ne sperie zicind ca avem nevoie pentru a ne reface structurile de exact atitia ani citi am consumat distrugindu-le; ziceam eu ca glumeste, da gluma nu e chiar departe de adevar; pentru refacerea normala, naturala si nefortata a structurilor interne este nevoie de o gramada de ani; unul din fenomene poate fi exemplificat cu mult prea iubita guma de mestecat:
daca pui o bucata de guma (mesecata deja) pe masa si ai ghinionu sa asezi deasupra o pereche de pantaloni ai obtinut o treaba buna; daca tragi de pantalonii respectivi usor, guma se va intinde si tot intinde, dar va refuza sa se desprinda; daca tragi putin mai tare, la un moment dat se va desprinde si poti sa te apuci de curatul pantalonilor - cu rabdare si atentie, poti sa faci sa dispara orice urma - dar e nvoie de ceva timp si concentrare
in concluzie, daca transpunem fenomenul gumicol la nivelul corpului uman, procesul este asemanator - din comoditate si nepasare si etc. fibrele musculare, tendoanele si nervii se trezesc "uniti" fortat in manunchiuri rigide, prin intermediul unui tesut care, in stadiul lui natural are rol de protectie, dar, cind se dezvolta prea mult, se transofrma intr-un fel de camasa de forta; cind te apuci sa masezi structurile respective in stil superficial (suedez) obtii o relaxare temporara a "camasii", dar, ca si la guma, nu se produce o desprindere; cind vii cu tehnici mai "brutalale (gen nuad), poti obtine o rupere efectiva a "camasii", dar procesul trebuie sa se produca treptat si sa dea voie structurilor sa se cicatrizeze; dupa ceva timp (destul de mult) structurile revin la starea lor naturala (cam ca la inceputul adolescentei) si functiile vitale, curgerea energiei, se pot desfasura intr-un ritm aproape perfect; adica oamenii e din nou sanatosi si voiosi
evident, pretul este pe masura rezultatului - de obicei dureri, stari bizare si alte celea
na ca m-am lungit cu altele si nu v-am mai povestit de instructoru meu cel de una suta kg; omul este bun, stie o secventa terapeutica eficienta si nu foarte complexa, obtine rezultate eficiente si de durata; acuma, sa va zic drept, cind in spatele unui deget mare care-ti apasa de-a lungul unei linii stau 100 de kg si o minte care stie ce face, senzatiile pe care le incerci sunt sublime; oricum, am deja antrenament si nu ma mai sperie cestiunile astea; bun, si acuma un amanunt mai socant, probabil, pentru unii dintre cititori - omu respectiv, vazui eu, avea o voce cam ragusita; ca sa aflu ca bea zilnic, seara, cam juma de sticla de wisky, zilnic! si ca inainte, baga pe git si mai mult; de ce, poate va veti intreba? am inceput sa intrezaresc raspunsul mai de anul trecut cind am vazut ca majoritatea celor buni in Nuad faceau cite o trebusoara - unu cu ierburi usoare, altu cu tutun la greu ...; ma abtin deocamdata sa intru in detalii, dar, din cite am inteles eu este justificat si aproape inevitabil ce se intimpla ...; oricum stiti si voi treburile alea cu echilibrul intre zi si noapte, lumina si etc.
trag si eu la hodina de acuma, da sa nu uitati ca in numarul viitor va zic cum am ajuns cu degetele pe peretele bazinului, pe aproape de coloana si am gasit un element care ma supara de ani de zile, toate astea facindu-mi loc, cuviincios, printre matele/intestinele proprietate personala ....
ok, cu drag voua, celor care aveti rabdarea sa-mi parcurgeti rindurile si sa-mi intelegeti ideile ..............

Ce mi-i China, ce mi-i Thailanda? Tot pe acolo, la o adica. Asa ca la sfirsitul saptaminii trecute am mai terminat un curs de Nuad, din multele (prea multele?) pe care subsemnatul le urmeaza. Actiunea s-a petrecut la un templu, instructor interesant, dar nu calugar. I s-a dat voie sa faca Nuad acolo de catre calugari.
Chestia cu aceasta arta este ca, la ora actuala, informatia e farimitata si imprastiata in zeci de directii. DIn pacate, nu exista un nucleu care sa o contina in totalitate. Adica, in practica, de la fiecare instructor cu care vii in contact mai primesti cite o bucatica, o adaugi la ce aveai si mai intregesti olecuta imaginea de ansamblu. Care imagine, este de o complexitate mai mare decit mi-am imaginat vreodata.
Oricum, o concluzie clara - scolile sunt bune doar pentru inceput sau daca vrei sa ai doar o parere general-superficiala despre subiect. Ca in multe alte cazuri, aici s-a schematizat si ordonat la maximum informatia, dar, in acelasi timp, s-a si superficializat. A ramas o forma destul de corecta, dar fara prea mult continut. Ca atare, unde nu e continut si rezultatele sunt pe masura.
Informatia veritabila este, ca de obicei, la practicantii devotati, micii maestri locali, care au patruns, fiecare pe cite o bucatica, in tainele meseriei. Nici unul nu are o imagine globala, dar pe un anume sector, sunt de neintrecut - unul a gasit jmecariile corecte la picior, altul la bazin, altul la omoplati, altul la git, altul la abdomen etc. Venind in contact cu ei, incepi sa intlegei si despre ce era vorba cu miscarile alea "ciudate" pe care le invatasesi la inceput, prin scoli. La ce sunt bune si cum trebuie facute, cu adevarat.
Si, in sfirsit, imi folosesc, cu mindrie, cunostintele mele de thailandeza, destul de intens. Tinind cont de faptul ca micii maestri locali sunt oameni simpli, fara prea multa carte, cunostintele lor de engleza sunt ceva mai bune decit cele ale mele de chineza (limba in care stiu doua cuvinte, deocamdata). Macar nu mi-am stilcit limba degeaba!
Bun asa, in episodul urmator voi povesti si despre cursul meu cu respectivul instructor, om la vreo 100 de kg. (neobisnuit pentru un thai) si care isi foloseste din plin greutatea cind demonstreaza pe studenteii amariti cum trebuie lucrat ....

Adica si in concluziune ma dusei acolo la chinezucii cei multi sa studiez Tai Chi la fata locului, la mama lui.
Am mai facut eu ceva cursuri din astea si prin alte parti, chiar si cu un chinez, la Tau Garden, dar, categoric, ceva e diferit cind te duci la fata locului. Parca energia si incadrarea in peisaj sunt altfel, parca se lipesc mai usor de om miscarile, parca sunt mai fluide etc. Pentru mine, mergind acolo si vazind cu ochii proprii locul in care, dupa legenda, s-a nascut aceasta arta, a insemnat o mai intima apropiere de ea si o mai buna insusire a spiritului ei original.
Oricum, cu olecuta de noroc am dat si peste un alt invatator pe acolo, care avea o formatie de gen integralist, adica stia si sa dea cu pumnu si picioru da si sa puna ace si ierburi .... Norocu consta in faptu ca in formatia lui integralista fusese loc si de Tui Na, masajul traditional chinez.
In concluzie, dupa cum era si de asteptat, am inceput sa invat masaj chinezesc. Surprize si lucruri noi, dar si multe similaritati cu favoritul meu, Nuadul.
Pentru oamenii curiosi, doua filmulete de Tai Chi (scuze pt calitatea inregistrarii):
invatatorul meu:


subsemnatul:
 

Nu uitati, mai am ceva de povestit de pe frontul chinezesc ....

Dupa cum va povesteam, teoretic, intre Xian Yang si Xiang Yang, nu i mare deosebire, doar un "g" la prima parte a numelui.
Acuma, problema e cu partea practica. Din cauza unei litere amarite, eu, subsemnatul, am aterizat in cu totul alt oras decit cel care trebuia. Adica nu prea bine si departe de destinatie. Oricum, noroc ca nu am ajuns in partea opusa a Chinei. Am luat o masina si m-am ales cu o calatorie prelungita, vreo 6 ore, pe drumurile proaspat asfaltate ale patriei cu multi locuitori.
In primul rind, baietii au preturi destul de mari, la taxi, la hotel etc. Nu mai zic ce masini folosesc, cel putin in orase mari, la taximetrie - Citroen, Opel etc.; toate noi si bine intretinute. In fapt, asta a fost si una din surprizele nu foarte vesele - in zonele puternic urbanizate si cu aflux de turisti, preturile mai ca vin pe urma alora europene.
Bine, gasesti si lucruri si locuri ieftine, specialitatea lor nationala. De exemplu, un asemenea loc e si "restaurantul" la care am inghitit un mic dejun:
   

Astfel de localuri improvizate se gasesc peste tot; mizerie mare, dar mincare destul de buna.
Orasele, cel putin cele pe care le-am vazut eu, au amprenta clara a dezvoltarii industriale, cu blocuri mai ca la noi etc. Oricum strazile mai dosnice arata splendid la baieti, probabil au auzit ei ceva de moda Ferentarilor si imita. Scarile blocurilor, la fel - parca e ceva de genul caselor abandonate de multa vreme la noi.
Ma rog, la marginea oraselului unde am ajuns, se afla poarta de intrare pe munte. Comercianti mari chinezii frati, au poarta la munte si cer o gramada de banuti sa intri. Dar, inauntru, lucrurile organizate f.bine. Autobuze regulate care te duc in toate partile vizitabile ale muntelui, drumul bun, cu o gramada de serpentine insa si multa ameteala.
Iar muntele, ei, muntele, trebuie sa recunoastem ca arata exact ca in filmele alea cu chinezuci care fac arte martiale. Adica este, efectiv, deosebit, ca sa nu zic splendid. Vazind cu ochii peisajele respective si templele lor vechi prin diferite virfuri, intelegi de ce si cum a fost posibil sa se nasca toate aceste lucruri - Tai Chi, Wushu, Qi Gong - prin asemenea meleaguri.
Eu m-am postat la un hotel chiar in cea mai inalta zona unde se oferea cazare, aproape de virf. Hotelurile, in general, rezonabile, dar aproape de limita de jos. Chiar si cu bani mai multi nu obtii mare confort in plus. Macar ce vedeam de la fereastra compensa alte neajunsuri. In timpul zilei, afluxul de turisti, preponderent chinezi, este naucitor - cu miile! Cel mai fain e dimineata si spre seara, cind turistii se grabesc sa o ia la vale, in oras si locurile ramin in pace si relaxate.
O mic filmulet, nu chiar grozav, cu ceva imagini din munte:

Hopa hopa usurel, catinel, ma dusei si ma tot dusei la patria chinezeasca. Statui pe acolo ceva vreme, cu internet pe sponci, si acuma, fiind eu la casa mea, ma pun pe scris si povestit povesti chinezaresti.
Acolo, cum s-ar zice, se afla muntele Wudang, patria de origine a unei arte maiastre, Tai Chi.
Pentru a ma adinci in atmosfera, am pornit cu niste meditatii profunde, in fata templelor:


Dupa care, avind suficienta energie sa rastorn muntii din loc, am ales sa fac ceva miscare de inviorare, tot in fata templului (altul):


Pregatit din plin, mi-am dat seama ca-s bun de actor in filme cu artisti martiali:


Dar, pentru replici aveam nevoie de un specialist de chinezeasca. Asa ca, am pornit la studiu de limba, cu noua mea profesoara (care ma tragea de barba):


Deci, mai continui si cu alte aventuri demne de a fi pomenite? Nu de alta, da chiar facui si ceva Tai Chi si Tui Na si .....