Creierul abdominal

 Intestinul subţire este responsabil nu numai pentru digestia alimentelor, ci şi pentru “digestia emoţiilor”. Contracţiile intestinului subţire corespund diverselor emoţii nedigerate. În medicina chineză acesta este denumit creierul abdominal. Toate emoţiile negative se manifestă la nivelul intestinului subţire prin contracţii şi circumvoluţiuni.

Mânia contractă partea dreaptă a intestinului, lângă ficat.

Îngrijorarea afectează partea superioară stângă, lângă splină.

Nerăbdarea şi anxietatea afectează parte superioară.

Tristeţea afectează părţile inferioare laterale.

Frica afectează zona abdominală inferioară în profunzime.

 
Sursa: Fundatia Armonita, Editura Armonita, Bucuresti, 2007
           Colectia de carti a Sistemului Tao Universal
           Chi Nei Tsang I
           Masajul Chi al organelor interne 

Daca vreti sa vizionati filmuletele cu Dalai Lama de la conferinta din Ungaria intrati pe www.esoguru.com, faceti-va cont, intrati la Dalai Lama evenimente, cumparati-va bilete gratuit si vizionati. Este extraordinar. Sunt singurele bilete gratuite. Cine are bani sau cine doreste sa vizioneze alte conferinte cu diferiti guru din lume, poate plati si poate viziona cu placere acele conferinte. Este un site extraordinar.
La Dalai Lama  - activati Buy Ticket si o sa vedeti ca e gratuit - e free ticket.
Vizionare placuta! 

Rudolf Steiner- Adevar si stiinta-consideratii practice


 „Modul nostru de viaţă, conform caracterului său integral, este determinat de idealurile noastre morale. Acestea sunt ideile pe care le avem despre ţelurile noastre în viaţă sau, cu alte cuvinte, ideile pe care ni le facem despre ceea ce vrem să săvârşim prin acţiunea noastră.
        Acţiunea noastră este o parte a procesului general universal. Ea stă astfel şi sub legitatea generală a acestui proces. 

        Dacă undeva în univers apare un proces, în acesta trebuie să deosebim două lucruri: cursul exterior al acestuia, în spaţiu şi timp, şi legitatea lui interioară.

        Cunoaşterea acestei legităţi a acţiunii omeneşti este numai un caz special al cunoaşterii. Deci, concepţiile deduse de noi despre natura cunoaşterii trebuie să fie aplicabile şi aici. A ne recunoaşte ca personalităţi în acţiune înseamnă atunci: a poseda drept ştiinţă legile corespunzătoare ale acţiunii noastre, respectiv a poseda drept ştiinţă noţiunile şi idealurile noastre morale. Dacă am recunoscut această legitate, atunci acţiunea noastră este şi opera noastră. Atunci legitatea nu este dată ca ceva ce e în afara obiectului la care apare procesul, ci ca un conţinut al obiectului însuşi, cuprins în fapta vie. Obiectul, în acest caz, este propriul nostru Eu. Dacă acesta din urmă a pătruns cu adevărat, cunoscând, acţiunea, conform esenţei ei, atunci el se simte în acelaşi timp drept stăpânitorul acesteia. Atât timp cât nu se întâmplă un asemenea lucru, legile acţiunii ne întâmpină ca ceva străin de noi, ele ne stăpânesc pe noi; ceea ce săvârşim stă sub constrângerea pe care o exercită ele asupra noastră. Dacă ele sunt transformate dintr-o asemenea fiinţă străină în fapta originar-proprie a Eului nostru, atunci această constrângere încetează. Elementul constrângător a devenit propria noastră fiinţă. Legitatea nu mai stăpâneşte de deasupra noastră, peste procesul ce provine din Eul nostru, ci în noi. Realizarea unui proces datorită unei legităţi care e în afara realizatorului este un act neliber, iar acela ce are loc prin realizator este unul liber. A cunoaşte legile propriei acţiuni înseamnă a fi conştient de propria libertate. Procesul cunoaşterii, conform expunerilor noastre, este procesul de evoluţie spre libertate.“

Noaptea de Sinziene
Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este considerata magica. In miezul ei exista un moment de liniste, cind stau in cumpana toate stihiile, un moment de legatura intre lumea noastra si "lumea cealalta". Pentru o clipa, cit ai deschide si ai inchide o carte, se deschid pentru cei care pot sa le vada, Portile Cerului. Folclorul tuturor popoarelor, si in special al celor nordice, marcheaza prin sarbatori speciale aceasta noapte de mistere. La noi se crede ca ea corespunde  unei datini stravechi, al carei nume dac s-a pierdut, dar s-a pastrat cel daco-roman, de Sinziene. Aceasta sarbatoare a fost transmisa popoarelor nordice prin intermediul druizilor, iar in spatiul nostru de catre  preotii geto-daci.
In aceasta noapte Sinzienele danseaza peste paduri, dealuri si cimpii si tot acum este indicat sa fie culese plantele de leac, ale caror proprietati se amplifica acum. In aceasta noapte, prin practici divinatorii, tinerii isi afla viitorul, iar animalele se string si stau la sfat. Cine le pindeste le poate asculta si poate afla astfel multe taine si comori. La miezul noptii infloreste Floarea de Feriga, alba si stralucitoare ca o stea, care aduce noroc celui ce o gaseste. Sint putini cei care pot sa o vada si sa o culeaga din pricina duhurilor nevazute, care o culeg imediat ce apare.
Faclia de Sinziene
torta care simbolizeaza triumful Soarelui la solstitiul de vara, este confectionata dintr-un lemn de brad uscat si despicat la un capat unde se pune rasina si se leaga ramurele de molid. Seara, in ajunul zilei de Sinziene, flacaii se aduna pe un deal in afara satului, se aseaza in forma de cerc si isi aprind facliile, apoi se aseaza in sir si incep sa descrie cercuri cu ele, invirtindu-le in aer de la rasarit spre apus. Deseori lasa impresia ca sar peste foc sau calaresc un cal de foc. In alte locuri se aprind pe dealuri focuri mari, iar tinerii sar peste ele ca sa le mearga bine in anul urmator. Cind facliile sint pe cale sa se stinga, flacaii coboara in sat, inconjoara cu ele gradinile si apoi le infig in mijlocul livezilor si al holdelor. Cercurile de foc obtinute prin rotirea facliilor in sensul miscarii aparente a soarelui pe bolta cerului exprima bucuria oamenilor pentru victoria luminii asupra intunericului, a caldurii asupra frigului, a fertilitatii asupra sterilitatii. 
Cununa
impletita din flori de sinziene si din spice de griu are puteri miraculoase. Fecioara care o poarta in timpul dansului Dragaicei intruchipeaza Zeita Naturii, iar cununa are aceeasi semnificatie ca si colacul de griu pus pe capul  miresei inainte de pornirea alaiului spre biserica, ca si cununile imparatesti puse de preot pe capul mirilor in timpul cununiei crestine: transferul fertilitatii (dar divin) de la un substitut al sacrului (cununa, colacul) catre profan. Cununa este agatata la fereastra, pe stilpii portilor, pe crucile din cimitir si pe troitele de pe drumuri pentru a apara oamenii, animalele si holdele de stihiile naturii (grindina, furtuna, inundatii).

Dragaica/Sinziana 
In ziua de Sinziene fecioarele din mai multe sate, imbracate in haine de sarbatoare, avind pe cap marame albe, se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele Dragaica. Apoi o petrec pe ogoare cu mare alai, ii pun pe cap o cununa impletita din spice si flori de sinziene, o impodobesc cu multe basmale colorate si ii pun in miini cheile de la hambare. Sinziana aleasa, impreuna cu alaiul ei, joaca hore pe cimp si la intrarea in sate, apoi " se intoarce spre casa cu miinile intinse si basmalele fluturind in vint, de parca ar zbura, si cutreiera toate satele din care s-a adunat lumea ca sa o petreaca. Fetele din Moldova doresc din toata inima sa aiba parte de aceasta cinstire, desi in cintecele lor spun ca fata care a intruchipat Dragaica nu se poate marita decit dupa trei ani." (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei)

Una dintre cele mai importante sarbatori romanesti, Sinzienele, are loc in preajma solstitiului de vara si este consacrata celebrarii luminii si belsugului. Cu acest prilej se realizeaza numeroase actiuni rituale, a caror origine se pierde in negura timpului.
Se spune ca Sinzienele, impreuna cu alaiul lor de zine fecioare si fete frumoase, cinta si danseaza peste cimpuri si paduri, iar oamenii le sarbatoresc printr-un ceremonial special, numit dansul Dragaicei. Divinitate agrara, protectoare a lanurilor inspicate de griu si a femeilor maritate, Dragaica este invocata de fetele aflate la virsta maritisului si de femeile care doresc sa aiba copii. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc, ea aminteste de Marea Zeita neolitica, divinitate lunara si agrara, identificata cu Diana in panteonul roman si cu Artemis in panteonul grec. (Diana Sancta din Sarmisegetuza a devenit Sinziana).
In timpul acestei ceremonii, Sinzienele daruiesc bob spicului de griu, dau miros si putere tamaduitoare plantelor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, ursesc fetele de maritat. Dar daca li se nesocoteste ziua, ele stirnesc furtuni si aduc grindina, imbolnavesc oamenii, lasa florile fara putere de leac si fara miros.
Exista numeroase obiceiuri, credinte si ritualuri specifice realizate in ziua de Sinziene: se fac observatii referitoare la rasaritul constelatiei Closca cu pui si in functie de acestea se calculeaza apoi timpul favorabil semanatului griului de toamna; se incinge mijlocul cu tulpini de cicoare pentru a preveni durerile de spate la secerisul care se apropie; fetele isi spala parul cu iarba-mare pentru a fi placute feciorilor; fetele si nevestele tinere se scalda in mod ritual in apa curgatoare, in locuri tainuite sau se rostogolesc pe pajistile inrourate pentru a fi frumoase si indragite de-a lungul anului; se afla ursita prin impletirea unor cununi din flori de sinziene care se arunca pe acoperisul caselor si al surilor; se aprind focurile de sinziene si se umbla cu faclii aprinse; se produc zgomote nocturne (strigaturi, sunete din tulnice) pentru alungarea spiritelor malefice. Dupa aceasta zi, cind si "Soarele joaca pe cer la amiaza", apar primele semne ca vara trece spre toamna: cucul inceteaza sa mai cinte (semn ca a venit vremea cositului), in paduri apar licuricii care lumineaza calea celor care s-au ratacit, incep sa se usuce frunzele pe ulm, plop si tei, se usuca radacina griului in timp ce se coace bobul in spic, se organizeaza vestitele Tirguri de Sinziene sau de Fete.


                                                                                                                             (va urma)  
 

Umbrei i s-au dat mai multe denumiri: latura intunecata, alter-ego, celalalt. Umbra termen creat de Jung desemneaza aceea latura din noi insine care se afla in subconstientul personal.Umbra este fiinta inferioara din noi, tot ceea ce ne e rusine, si care cuprinde toate dorintele si emotiile ce nu se incadreaza in idealul nostrum de personalitate.Umbra este inevitabila si fara ea suntem incompleti.Jung spune ca nu exista umbra fara soare si nici umbra fara lumina constiintei.

Cu cat cautam lumina cu atat umbra devine mai densa. A lucra asupra umbrei se refera la un process continuu de depolarizare si echilibrare, de vindecare a prapastiei dintre cunoasterea constienta a sinelui si tot ceea ce suntem sau am putea fi. ”Tot ceea ce voi numiti defecte ale voastre, tot ceea ce nu va place la voi insiva, sunt cele mai mari calitati ale dvs.Ele sunt supraamplificate, ati dat volumul prea tarae atata tot!”.Partea intunecata e adanc bagata in constiinta noastra. Mesajul pe care-l capatam din acest loc este: nu merit nimic, nu sunt vrednic, nu sunt demn de a fii iubit .

”Umbra detine secretul schimbarii, schimbare care te poate afecta la nivelul celulei, AND-ului, sangelui. Sentimentele pe care le-am inabusit doresc cu disperare sa fie integrate in noi insine. Daca ne negam uratenia ne micsoram frumusetea. Daca ne negam frica ne reducem curajul. ”Lucrul cu care nu poti exista impreuna nu te lasa sa existi!”.”Nu devii iluminat inchipuindu-ti imagini de lumina” a spus Jung ci si “constientizand intunericul”. A accepta un aspect din tine insusi, inseamna a-l iubi, a-i permite sa coexiste impreuna cu celelalte aspecte. Incepusem deja sa ma mint pe mine insumi. Aceste defecte au devenit umbra mea. Nu puteam trai experienta de a fii frumoasa, deoarece imi petreceam mult timp incercand sa-mi ascund uratenia. Inauntru nostru , noi avem fiecare trasatura impreuna cu opusul ei.Locul intunecat pamantean din noi insine este umbra noastra. Este un camp care are nevoie de acceptare, dragoste si cultivare.Fiecare dintre noi intrupeaza toate trasaturile din univers. Daca nu am avea o anumita calitate n-am putea-o recunoaste in celalalt.

Proiectam asupra altor oameni ceea ce nu acceptam la noi insine.

Ken Wilber face o distinctie “proiectia la nivel de ego este foarte usor de identificat: daca o persoana ne trimite o informatie atunci probabil ca noi nu emitem o proiectie. Daca ne afecteaza sunt sanse ca noi sa fim victimele propriilor proiectii.” Daca intelegeti asta nu veti mai vedea niciodata lumea asa cum o vedeti acum. Daca exista in noi un aspect pe care nu-l acceptam vom atrage in permanenta oameni care manifesta acest aspect. Toate relatiile nerezolvate, toate persoanele pe care la iubiti, toti oamenii pe care i-ati dat la o parte toti pot sa vorbeasca si chiar vorbesc prin voi.

Rilke a scris ca “Pesemne ca toti balaurii din viata noastra sunt printese care asteapta sa ne vada, macar o data frumosi si curajosi. In profunzimile fiintei noastre se afla ceva groaznic ceva care asteapta dragostea noastra.”

Daca va plac florile cumparati-va flori. Deveniti importanti in proprii dvs ochi.Daca va doriti sa fiti iubit iubiti-va . Daca va doriti sa fiti acceptati acceptati-va.I n cazul in care credeti ca faceti acest lucru si lumea din afara dvs nu arata asa cum credeti voi ca ar trebui sa arate, va cer sa mai aruncati o privire inauntru vostru. Descoperiti minciuna. Descoperiti ce anume nu va dati voie sa aveti-din ceea ce doriti cel mai mult.” afirma(D. Ford)

din Debbie Ford

Patria vieţii e numai prezentul

Patria vieţii e numai prezentul.
Clipa de faţă numa-n ea suntem,
Suntem în adevăr. ­ Iară trecutul
Şi viitorul numai o gândire-s.
În van împingeţi ce vi-i dinainte,
În van doriţi acelea ce-or veni.
Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte
Că toate-n lume, toate-s în prezent.
Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată
Au fost, va fi numai pentru că e.
Nu ştii că atingând pe-un singur om
I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere.
Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă
Şi-n mii ea atunci va trezi
Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ.
Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.

de Mihai Eminescu

 

 

 

!

 

 

Tatăl ceresc a creat numai cu puterea gândului, tot ce vedeţi şi tot ce nu vedeţi. La început a fost cuvântul sau ideea şi Dumnezeu era cuvânt şi cuvântul sau gândirea era la Dumnezeu. La începutul creaţiilor nu a fost decât Dumnezeu, o sferă gânditoare. Prin gândirea Sa, prin imaginaţia gândirii Sale, a făcut treptat lumile, sferele cereşti cu toate podoabele şi frumuseţile lor.

Cum duhul este copilul lui Dumnezeu, având în stare potenţială, de devenire, toate atributele Divinităţii, se înţelege că, în mic, şi omul poate emite idei creatoare de forme fluidice.

Deşi' invizibile ochiului vostru, ideile sunt totuşi materiale, fiind cele mai mari forţe din univers, pentru faptul că nici o altă forţă nu poate crea forma ca ele. Iată pentiu ce noi, duhurile, conştiente de valoarea ideilor, nu le putem răspândi oriunde şi oricând, fără să nu ne expunem la asprimea legilor universale.

Ideile noastre nu trebuie să cadă pe orice teren, ci numai în oamenii cu sufletul ridicat din punct de vedere intelectual, dar mai ales moral. Ideea este o fiinţă vie, pentru că se manifestă şi produce efecte. Deşi sunt inteligente, totuşi inteligenţa ideilor este extrem de redusă, iar voinţa lor aproape nulă.

 Din această cauză, ideea ia forma voită de emiţător, şi străbate spaţii imense către o anumită ţintă, pentru a produce un anumit efect. Dacă ţinta este un om trupesc, ideea îl va influenţa, se va anina de spiritul omului şi va lucra ca o forţă, făcându-1 să execute ceea ce a dorit emiţătorul. Vom dezvolta cu altă ocazie această teză.

Se pare că au început să-şi facă drum şi în lumea voastră cunoştinţele referitoare la puterea gândului. Guvernele unor ţări instituie cenzura presei, temându-se de lansarea unor idei de către cunoscătorii puterii gândului, politicieni fără scrupule, care prin puterea cuvântului lor pot ridica masele omeneşti şi tulbura ordinea stabilită. Presa fiind cenzurată, ei nu vor mai putea semăna idei producătoare de anumite mişcări sociale. Dar cenzură există şi la noi, în plus, ea este veşnică. Dacă duhul îşi permite să spună anumite taine, fără autorizarea prealabilă a superiorilor săi, va fi aspru pedepsit. Pe lângă fiecare duh care comunică cu lumea terestră stă un altul - cenzorul său, un duh superior şi mai experimentat. Cum încearcă să spună ce nu trebuie, cenzorul îl opreşte.

 

Ideea este o fiinţă-cauză, producătoare de efecte sigure, dacă e trimisă într-un mediu de cultură unde poate să germineze. Ea poate dura multă vreme, plutind prin spaţiu, fără să moară, doar vegetând. Noi, entităţile care venim în contact cu voi, producem idei şi cunoaştem perfect puterea lor. Ideile au anumite forme şi culori, iar prin traiectoria lor, prin propagarea lor sub formă de unde, produc sunete auzite numai de noi. Prin urmare, ideile sunt sonore, colorate, au formă şi se propagă prin spaţiu sub formă de unde.

Fiecare idee este o unitate hieroglifică, un simbol care cere mult timp pentru a fi descifrat şi a i se înţelege conţinutul. Duhul-copil a învăţat greu ideile şi mai ales înţelesul lor. Voi sunteţi fericiţi acum, pentru că cele mai multe idei au forma lor realizată într-un trup sau fiinţă concretă pe suprafaţa pământului. Ziceţi casă, masă, pom etc. şi imediat ştiţi despre ce e vorba, deoarece le-aţi văzut din copilărie. Dar ce greu e să înveţi ideile în mod abstract! Târziu, duhului-copil i s-au creat din eter formele corespunzătoare ideilor, ca să lege noţiunea memorată de forma lor.

De câte ori s-a născut din pântecele mamei sale, omul a trecut - foarte pe scurt - prin fazele copilăriei duhuale. De la naştere şi până pe la trei-patru ani, copilul aude mereu vorbe, idei. Mama i le repetă şi ideile se prind de spiritul său întunecat de peştera în care s-a coborât. Cu ce greutate spune el cele două-trei cuvinte auzite mereu: ma-ma, ta-ta, pa-pa etc. Zi de zi, asimilează idei şi cuprinsul lor intrinsec.

Ideile circulă prin spaţiu. în jurul fiecărei planete circulă ideile omenirii şi ale cetelor îngereşti de pe acea planetă, precum şi ideile-ordin venite de la centrul sistemului respectiv, ori de la Centrul divin. Fiecare planetă îşi are păienjenişul său de idei, potrivit evoluţiei sale şi a entităţilor din jurul ei. Fiecare soare are o altă gamă de idei, în raport cu gradul său evolutiv. Există acum în preajma planetei noastre multe idei, de al căror conţinut omenirea de jos nu are cunoştinţă. Dacă toate ideile ar fi cantonate la fel, pe un singur sistem ori pe o singură planetă, n-ar mai fi nevoie să hoinărim din planetă în planetă şi din sistem în sistem, în lungul şi în latul acestui univers.

Ideile care umplu spaţiile interplanetare, interstelare şi interuniversuri au o singură origine, sunt emanaţii ale Tatălui ceresc, întocmai cum am fost emanaţi noi, duhurile de toate categoriile. Cu alte cuvinte, ideea divină este şi ea o creaţie identică cu mine, duhul.

In afară de aceste idei de origine divină, există şi ideile produse de noi, duhurile de pretutindeni. Ideile noastre sunt imitaţii ale ideilor emise de Tatăl. Ideile, vorbirea Tatălui brăzdează spaţiile infinite ale sferelor create, trec pe lângă voi, dar nu le auziţi. Nu e de mirare, pentru că nici noi nu le percepem.

Ideea divină are o existenţă infinită şi după ce circulă ani şi mii de ani prin toate sferele, se întoarce la divinul ei Emiţător, ca atrasă de un magnet. Ideile duhurilor circulă numai în jurul planetei ori a soarelui unde trăiesc şi durata lor de existenţă este cu mult mai mică.

 

 

 Din Scarlat Demetrescu, "Din tainele vietii si ale universului"

 

 

Citate din cartea "PUTEREA GÂNDULUI" a lui Swami Shivananda

"Omul semănând gândul culege acţiunea. Seamănă acţiunea, culege un obicei. Semănând un obicei, culege un caracter. Seamănă un caracter şi culege un destin."

"Gândul este cea mai puternică forţă de pe pământ."

"... atunci când un gând bun sau rău străbate mintea unei persoane, el dă naştere unor vibraţii care vor călători în toate direcţile la mare distanţă de emiţător..."

"Suntem practic înconjuraţi de un ocean de gânduri... Cu toţii recepţionăm anumite gânduri şi emitem altele în acest univers al gândurilor..."

 "Cei ce emit gânduri sublime îi pot ajuta deopotrivă pe cei din apropiere, dar şi pe alţii, aflaţi la mare distanţă."

"Gândurile pot face practic orice. Chiar şi marile minuni au fost creeate prin puterea incredibilă a gândului."

"Telepatia a fost primul telegraf fără fir şi primul serviciu telefonic pe care le-a cunoscut vre-o dată lumea..."

"Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi , la fel şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Acesta este motivul pentru care apar atât de des neînţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni."

"Orice gând are greutate, formă, mărime, culoare, calitate şi putere, ce pot fi percepute de către clarvăzători prin ochiul interior" "Un gând spiritual are o culoare galbenă. Un gând de furie şi ură este roşu întunecat, gândurile de gelozie au culoare maro, etc..."

"Când reuşim să trecem dincolo de gânduri şi minte, începe să funcţioneze intuiţia şi apare cunoaşterea de sine"

"Gândul este un arhitect al destinului."

"Cel care crede că îşi poate ascunde gândurile este doar un sărman naiv."

"Ochii vă trădează gândurile."

"Gândurile negative otrăvesc viaţa"

"Fiecare om ar trebui să aibă o înţelegere atotcuprinzătoare asupra legilor gândirii şi a utilizării lor. Doar astfel va putea el să trăiască în această lume fericit şi senin."

"Gândul înseamnă viaţă. Sunteţi ceea ce gândiţi. Gândurile vă creează mediul înconjurător. Gândurile voastre constituie lumea voastră."

"Cei care au un control cât de mic asupra gândurilor şi vorbelor lor pot fi recunoscuţi imediat, prin faţa lor senină, calmă, frumoasă... prin vocea dulce şi liniştită, prin ochii strălucind de o lumină interioară."

ALBIE(copaie,covata)-femeile simple isi spalau in albii rufele si odraslele,dar le foloseau si la framantatul painii.Lemnul din care erau facute nu era ales la intamplare(tei sau brad) si de regula,cei care le confectionau erau tiganii rudari.Copiii erau leganati intr-o copaie in care se facuse paine pentru a creste precum aluatul.Nu era bine ca acest leagan improvizat sa fie ars vreodata,pentru ca se credea ca se arde norocul si sanatatea copilului sau sau i se grabea dezradacinarea.In acelasi spirit se inscrie credinta conform careia copiii crescuti intr-o copaie de arin erau sortiti sa rataceasca toata viata departe de familie.In timpul cresterii unui prunc nu e voie sa se lase albia afara pe timp de noapte,pentru ca este un moment in care spiritele rele circula libere si pot afecta copilul.
Exista tot felul de reguli care trebuie stiute pentru a putea folosi un asa obiect de pret.Initierea este facuta de mama tinerelor fete aflate la limita dintre copilarie si adolescenta.Printre aceste reguli ar fi:sa nu se cearna malaiul sau faina prea de sus,sa nu se aseze albia cu fata in jos dupa folosire,sa nu se puna dupa usa,etc
Un obicei destul de ciudat,asemanator celui al oglinzii,este practicat in noaptea anului nou:mai multe fete se strang intr-o casa,baga o pisica sub copaie si apoi elibereaza animalul speriat.Cele ce vor fi atinse de pisica se vor marita la inceputul anului.Se spune ca fetele,daca vor sa fie pe placul barbatilor,trebuie sa manance aluat de pe marginea copaii,iar daca o femeie vrea sa ramana insarcinata trebuie sa se aseze pe ea.
ALBINA-Aceasta insecta galagioasa,si cu rol justitiar apare in credintele poporului roman ca si la alte popoare europene,asiatice si africane-ca semidivinitate solara,cu atribute de harnicie,curatenie,curaj,devotament si dreptate.Albinele sunt considerate intermediare intre cer si pamant,iar cand apar in vis,se spune ca reprezinta spirite ale celor ce nu mai sunt printre noi.Faptul ca insotesc atatea gospodarii,ca sunt atat de pretentioase,ca dau un produs atat de ravnit,mierea,le face sa fie considerate un insemn al celor protejati de Dumnezeu.Facand parte din casa,instituind ritualuri pe care nu le pot indeplini decat initiatii,albinele sunt sanctuarele in miniatura ale unei gospodarii.Astfel,atunci cand are loc o nunta in familie este bine sa se puna voalul miresei peste stupul lor pentru ca acea casnicie sa fie binecuvantata si prolifica.
Nici intepatura unei albine nu este lipsita de semnificatie si trebuie evidentiat rolul de facator de dreptate al albinei.Se pare ca cel intepat este avertizat de sus ca ar fi bine sa-si revizuiasca atitudinea si faptele,caci daca va persevera in obiceiuri daunatoare va fi pedepsit.In afara se asta intepatura albinei are si un rol curativ si este folosita constient ca metoda de tratamnt naturista,mai ales in cazul afectiunilor reumatice.
Daca un roi de albine paraseste un stapan este semnul unei nenorociri,iar daca stapanul vrea sa preintampine raul este bine sa se caiasca de relele facute.Exista metode speciale de atragere a acestor vietati:se face o mare galagie de oale si cratite pentru ca albinele sa auda iar in stupul gol se asaza doua fire de paie in forma de cruce care nu mai trebuie atinse ulterior chiar daca vantul se mai joaca cu ele.
Mai cu seama in spatiul romanesc stuparisul este asociat unor acte magice de natura agricola.In ziua de Buna Vestire trebuie sa se dea drumul albinelor din stup pentru ca mierea sa fie mai gustoasa.De asemenea,cu cat era mai pretuita mierea cuiva cu atat acesta era vazut a fi un om deosebit de bun.Nici zicala "parca ai fi uns cu miere" nu este lipsita de conotatii,mierea fiind un atribut al zeilor.