ca tot veni vorba, sa va zic acuma despre o metoda delicata de a accesa zone mai complicate prin corp; se ia un deget, cel mai lung de preferinta, se introduce in borta numita stiintific "anus" si se cotrobaie prin stinga si dreapta pina se da de ceva ca un fel de sfoara, intinsa bine; "sfoara" respectiva este stimatul nerv sciatic, in trecere libera, sau uneori mai inghesuita, prin teritoriul feselor, venind de la spate si plecind spre picioare; apuci sfoara cu nadejde si incepi sa tragi gospodareste de ea, doar, doar s-o mai lungi oleaca .........;
revenind pe teritoriul vorbirii serioase, metoda este veche, foarte putin folosita acum (intelegeti, cred, de ce), delicata (trebuie sa simti exact cit poti stimula nervul si unde), dureroasa ( in zonele unde nervul este strimtorat si  nu se poate misca liber) si foarte eficienta ( ai acces la nervul sciatic pe o distanta de vreo 10-15 cm, lucru care nu se poate obtine prin exterior); evident, a fost practicata cu succes pe corpul meu, dar ............
da, si am stat in rindul celor care nu vad, vreo saptamina si ceva; m-am antrenat cu un instructor orb, care lucra la un salon, impreuna cu alti colegi; este o experienta putin stranie, eficienta (pentru a intelege cit de bine e sa ai ochi) si folositoare; uitindu-te la ei cum incearca sa suplineasca absenta unui element principal din anatomia corpului si cum incearca sa duca o viata decenta si sa fie de folos si apreciati pentru ceea ce fac, nu ai decit de invatat; legenda despre abilitatile lor nu e chiar in intregime adevarata; doar unii ajung sa simta mai bine si sa patrunda mai adinc atunci cind maseaza; e drept ca merg departe, simt cu foarte multa precizie locurile si ghidati de intuitie fac adevarate minuni; omul cu care m-am antrenat eu luase treba in serios si avea ce sa invete pe altii; la fel, si un maseur foarte bun
in concluzie, dupa Nuad, a doua treaba adevarata peste care am dat este chestia invatata in Malaezia si pe care tre sa o continui. Zhineng Qigong este super tare si se simte imediat ce faci; asa ca ma scol devreme, undeva pe la patru si ceva si dau din miini si din alte elemente vreo ora si jumate; evident, sunt total incepator, ma mai dor unele, mai dau pe linga cu altele, da energia aia pe care n-o vedem chiar se simte si se misca intruna; n-am decit vreo doua saptamini de practica, dar sper sa vin cu mai multe amanunte in lunile care urmeaza;
combinatia de Qigong, pentru acumularea energiei si Nuad, pentru daruirea ei, este super beton; ai de unde lua si ai de unde da si gata, s-a stabilit linia de echilibru;
bun asa, numarul viitor al povestioarelor mele va trata problema stiintifica a raportului intre puii de gaina si studintele intr-ale massajului, subsemnatul .......; cineva interesat? nu? nu-i bai, eu tot ma exprim ...!!

trece timpul repede oameni buni (na c-am zis-o)!
deci, ca sa ajungi sa cotrobaiesti pe fundul bazinului, printre muschii si tendoanele lipite de oase, e destul de simplu: te asezi intr-o pozitie anume si bagi mina usurel si tot o bagi pina dai de tare; acolo te opresti si inspectezi in jur, apesi usor, masezi usor, vezi unde se duc senzatiile etc.
evident, in practica, lucrurile sunt destul de complicate, dar asta e alta poveste; dupa cum va spuneam, abia acum am inceput sa dibui olecuta din ceea ce inseamna cu adevarat miscarile cu efecte de vindecare; structura initiala, de baza, mi-a fost necesara, dar actiunea profunda asupra corpului este destul de diferita de baze. De obicei, punctele cu probleme se afla situate foarte adinc in interiorul corpului si pentru a ajunge la ele sunt necesare pozitii specifice si miscari speciale; in anumite pozitii se deschid pur si simplu portile spre interior, care porti, in pozitii normale, sunt ferecate bine
de asemenea, miscarile au chichitele lor: in unele puncte se intra prin insurubare urmata de presiune, in altele, unghiul este de 45 grade, sunt zone in care doar unghiile pot face treaba, locuri in care tre sa faci nervul sa vibreze, altele in care apesi si aluneci usor in sus sau in jos; presiunile au un ritm al lor, foarte precis etc.
si, mai presus de toate, trebuie sa asculti la ce se intimpla acolo in interior: un nerv deja liber si ferice va vibra intr-un anume mod, altul care se blocheaza pe la o cotitura de oase are o vibratie diferita, durerile in zona abdominala au zeci de nuante - cele nesuferite provocate de gazele inter-intestinale sunt ascutite si impung, cele din zone cu blocaje energetice sunt mai grave si stationare etc. etc.
cam asta e inceputul complexitatii artei de a actiona asupra unei complexitati si mai mari, corpul nostru cel frumos;
merita oare? asta depinde de fiecare, pentru mine, cu siguranta! aventura interioara imi ocupa cea mai mai mare parte a timpului si acesta este si motivul pentru care nu prea am mai avut ce povesti de prin tara unde ma aflu; petrec zeci de ore inspectind corpul ce mi-a fost incredintat spre folosinta, incercind sa gasesc si sa stabilesc legaturi, sa inteleg efectele, sa dozez efortul
evident, ca in orice aventura sunt si efecte secundare; cotrobaiala mea pe fundul bazinului s-a lasat cu dureri prin zona inghinala(un tendon lunguiet) care mi-au semi-indisponibilizat piciorul drept pentru ceva vreme; pe la genunchi (unde trebuie o munca de bijutier pentru a gasi ce trebuie) am identificat, dupa zeci de cautari, un tendon care facea aproape corp comun cu osul - imi efectuez inspectia, iau primele masuri si ... ma doare saracu deja de citeva zile, suparat ca l-am deranjat din tabieturile lui! asta e, un pret trebe platit
revenind la lumea exterioara, pe oameni i-a lovit rau de tot potopul in zona capitalei (eu sunt departe si n-am treaba cu apa pe aici); am vazut la tv. oameni care isi parcau barca la geamul de la sufragerie si intrau in casa pe geam! acum e ceva mai rezonabil, da inca au probleme
si ca tot au venit sarbatorile pe acasa (aicea ei nu au), va zic si eu tuturor celor care puneti deoparte ceva timp si rabdare sa-mi cititi cuvintele sa aveti Sarbatori Fericite si cit mai multa fericire!

ce pateste omu cind se duce la Mall sa bage un sandwich la ghiozdan? sta linistit la masa si se uita in jur pina ce-i cad ochii pe un nenea care facea masaj; ceva ii atrage atentia si ii cere lu nenea o cartulie de vizita
in concluzie, in ziua urmatoare (azi) m-a dusei dis de dimineata la nenea respectivu sa ma maseze - stil diferit,  chestii interesante - accentueaza (in sfirsit) pe zona abdominala - urmareste traseul de evacuare al gazelor/aerului din zona respectiva, precum si refluidizarea circulatiei sanguine.
nu am idee daca o sa si studiez cu el, oraselu lui e pre undeva printr-un colt pierdut , dar ... macar am realizat esentialul esentei - ca nu prea stiu (inca) mare lucru din Nuadul adevarat
in alta ordine de idei - spuneam data trecuta despre modul in care fiecare mic maestru local se specializeaza pe cite o felie din corp; va dau un exemplu - sunt doua linii importante in apropierea coloanei: unul exact in valea de linga coloana, celalalt peste deal (muschiul coloanei vertebrale); unul din maestri este excelent la lucrul exact in vale (cel mai dificil) dar nu prea se strofoaca cu celalalt; altul lucreaza foarte bine exact pe muschiul care separe cele doua linii, dar ...; in sfirsit, un al treilea lucreaza f. bine pe a doua linie, de cealalta parte a muschiului, dar ...; concluzia? cind mergi la toti trei, ai o vedere mai buna asupra lucrurilor
si acum, sarind, din nou, la alt subiect - conu Pichest obisnuia sa ne sperie zicind ca avem nevoie pentru a ne reface structurile de exact atitia ani citi am consumat distrugindu-le; ziceam eu ca glumeste, da gluma nu e chiar departe de adevar; pentru refacerea normala, naturala si nefortata a structurilor interne este nevoie de o gramada de ani; unul din fenomene poate fi exemplificat cu mult prea iubita guma de mestecat:
daca pui o bucata de guma (mesecata deja) pe masa si ai ghinionu sa asezi deasupra o pereche de pantaloni ai obtinut o treaba buna; daca tragi de pantalonii respectivi usor, guma se va intinde si tot intinde, dar va refuza sa se desprinda; daca tragi putin mai tare, la un moment dat se va desprinde si poti sa te apuci de curatul pantalonilor - cu rabdare si atentie, poti sa faci sa dispara orice urma - dar e nvoie de ceva timp si concentrare
in concluzie, daca transpunem fenomenul gumicol la nivelul corpului uman, procesul este asemanator - din comoditate si nepasare si etc. fibrele musculare, tendoanele si nervii se trezesc "uniti" fortat in manunchiuri rigide, prin intermediul unui tesut care, in stadiul lui natural are rol de protectie, dar, cind se dezvolta prea mult, se transofrma intr-un fel de camasa de forta; cind te apuci sa masezi structurile respective in stil superficial (suedez) obtii o relaxare temporara a "camasii", dar, ca si la guma, nu se produce o desprindere; cind vii cu tehnici mai "brutalale (gen nuad), poti obtine o rupere efectiva a "camasii", dar procesul trebuie sa se produca treptat si sa dea voie structurilor sa se cicatrizeze; dupa ceva timp (destul de mult) structurile revin la starea lor naturala (cam ca la inceputul adolescentei) si functiile vitale, curgerea energiei, se pot desfasura intr-un ritm aproape perfect; adica oamenii e din nou sanatosi si voiosi
evident, pretul este pe masura rezultatului - de obicei dureri, stari bizare si alte celea
na ca m-am lungit cu altele si nu v-am mai povestit de instructoru meu cel de una suta kg; omul este bun, stie o secventa terapeutica eficienta si nu foarte complexa, obtine rezultate eficiente si de durata; acuma, sa va zic drept, cind in spatele unui deget mare care-ti apasa de-a lungul unei linii stau 100 de kg si o minte care stie ce face, senzatiile pe care le incerci sunt sublime; oricum, am deja antrenament si nu ma mai sperie cestiunile astea; bun, si acuma un amanunt mai socant, probabil, pentru unii dintre cititori - omu respectiv, vazui eu, avea o voce cam ragusita; ca sa aflu ca bea zilnic, seara, cam juma de sticla de wisky, zilnic! si ca inainte, baga pe git si mai mult; de ce, poate va veti intreba? am inceput sa intrezaresc raspunsul mai de anul trecut cind am vazut ca majoritatea celor buni in Nuad faceau cite o trebusoara - unu cu ierburi usoare, altu cu tutun la greu ...; ma abtin deocamdata sa intru in detalii, dar, din cite am inteles eu este justificat si aproape inevitabil ce se intimpla ...; oricum stiti si voi treburile alea cu echilibrul intre zi si noapte, lumina si etc.
trag si eu la hodina de acuma, da sa nu uitati ca in numarul viitor va zic cum am ajuns cu degetele pe peretele bazinului, pe aproape de coloana si am gasit un element care ma supara de ani de zile, toate astea facindu-mi loc, cuviincios, printre matele/intestinele proprietate personala ....
ok, cu drag voua, celor care aveti rabdarea sa-mi parcurgeti rindurile si sa-mi intelegeti ideile ..............

Ce mi-i China, ce mi-i Thailanda? Tot pe acolo, la o adica. Asa ca la sfirsitul saptaminii trecute am mai terminat un curs de Nuad, din multele (prea multele?) pe care subsemnatul le urmeaza. Actiunea s-a petrecut la un templu, instructor interesant, dar nu calugar. I s-a dat voie sa faca Nuad acolo de catre calugari.
Chestia cu aceasta arta este ca, la ora actuala, informatia e farimitata si imprastiata in zeci de directii. DIn pacate, nu exista un nucleu care sa o contina in totalitate. Adica, in practica, de la fiecare instructor cu care vii in contact mai primesti cite o bucatica, o adaugi la ce aveai si mai intregesti olecuta imaginea de ansamblu. Care imagine, este de o complexitate mai mare decit mi-am imaginat vreodata.
Oricum, o concluzie clara - scolile sunt bune doar pentru inceput sau daca vrei sa ai doar o parere general-superficiala despre subiect. Ca in multe alte cazuri, aici s-a schematizat si ordonat la maximum informatia, dar, in acelasi timp, s-a si superficializat. A ramas o forma destul de corecta, dar fara prea mult continut. Ca atare, unde nu e continut si rezultatele sunt pe masura.
Informatia veritabila este, ca de obicei, la practicantii devotati, micii maestri locali, care au patruns, fiecare pe cite o bucatica, in tainele meseriei. Nici unul nu are o imagine globala, dar pe un anume sector, sunt de neintrecut - unul a gasit jmecariile corecte la picior, altul la bazin, altul la omoplati, altul la git, altul la abdomen etc. Venind in contact cu ei, incepi sa intlegei si despre ce era vorba cu miscarile alea "ciudate" pe care le invatasesi la inceput, prin scoli. La ce sunt bune si cum trebuie facute, cu adevarat.
Si, in sfirsit, imi folosesc, cu mindrie, cunostintele mele de thailandeza, destul de intens. Tinind cont de faptul ca micii maestri locali sunt oameni simpli, fara prea multa carte, cunostintele lor de engleza sunt ceva mai bune decit cele ale mele de chineza (limba in care stiu doua cuvinte, deocamdata). Macar nu mi-am stilcit limba degeaba!
Bun asa, in episodul urmator voi povesti si despre cursul meu cu respectivul instructor, om la vreo 100 de kg. (neobisnuit pentru un thai) si care isi foloseste din plin greutatea cind demonstreaza pe studenteii amariti cum trebuie lucrat ....

globalizarea si interferentele culturale( imagine din gradina unui templu budist):


Asa, o mica surpriza in inceputul jurnalului, aveti vreo doua minute rabdare cu ea, am vrut sa o fac mai scurta dar nu aveam softul potrivit la indemina, dupa cele doua minute vine si normalitatea ....

ouki, ouki, pentru fanii nostri fideli o poza suuuper:



bun, si acuma trecind la lucruri mai serioase, am facut o mica schimbare de redactare a jurnalului, sper sa fie placuta - inregistrare audio:

Se intimpla undeva pe la mijlocul lui ianuarie, adica ma dusei din nou la M.Poo pentru a reincepe invatatura. In prima zi furam doi invatacei, eu si un vajnic american. Da, cum intotdeauna lucrurile sunt putin imprevizibile cu instructorii de un anume gen, pe la sfirsitul zilei eram din nou in formula simplificata, eu si M.Poo. Americanu a ajuns la concluzia ca mindria lui e mai importanta decit ce ar putea afla de la respectivu om si s-a dus cu alte treburi, prin alte parti. Ce pot sa spun? Nu e usor pentru nimeni sa invete in conditii din astea, e o mare solicitare atit la nivel fizic (dureri, purificari etc.), cit si spiritual (efecte karmice, refulari emotionale ...); si, nu in ultimul rind, social - egoul personal este supus la o presiune incredibila care duce la doua posibile rezultate - il lasi sa-si ia revansa si sa nu mai suporte umilintele si pleci sau stringi din dinti, incerci sa intelegi si vezi cum, usor, usor, egoul incepe sa se destrame si lucrurile devin putin mai simple.
Oricum, avantaj eu. In cele citeva saptamini de antrenament, am fost asteptat in fiecare dimineata cu ceai si gustarele, preparate personal de M.Poo plus alte celea .....
A fost acuma o perioada de rafinare, la M.Poo. Nu foarte multe informatii noi, dar adincire a celor vechi si detalii de un rafinament si importanta majora. Si asa am avut din nou confirmarea unei reguli pe care am intilnit-o aproape peste tot - esenta se ascunde in detalii; sunt necesare tehnicile si succesiunile mari, dar, fara aprofundarea detaliilor, rezultatele sunt doar periferice si temporare.
Si, evident, rabdarea+perseverenta. Majoritatea celor care se implica in asemenea tehnici, fie ca practicanti doritori sa ajute pe altii, fie in calitate de clienti, doritori sa scape de probleme acumulate de-a lungul anilor, vor rezultate imediate, rapide. Din pacate, rezultatele adevarate, de durata, se obtin doar in timp. O problema de sanatate cu o vechime de 10 ani nu poate fi rezolvata in 1-2 saptamini sau luni. Este necesara, din pacate pentru doritorii de viteza, o perioada de citeva luni pentru demararea procesului de vindecare si de citiva ani, pentru finalizarea lui in conditii naturale, fara interventii mecanice/chimice, agresive. Merita efortul? Asta depinde de fiecare din noi. Un raspuns interesant ar veni din compararea batrineilor asiatici traditionali si a celor europeni ........
A, va dau si un mic exemplu din experienta personala. "Supliciul" zilnic la M.Poo incepe cu rugaciunile/imnurile de dimineata. In pozitia sezind pe calciie si cu toata greutatea lasata pe degetele de la picioare (cei care v-ati antrenat cu mine cred ca v-o amintiti), cinti de zor vreo 30-40 de minute. Va garantez, ca la finalul cintarilor, nu-ti mai trebuie nimica, nici mincare, nici masaj, nici etc. Pe la primele antrenamente, imi trebuiau vreo 5 minute sa pot merge din nou relativ normal si juma de zi sa nu ma mai doara. Oricum, de felul meu, sunt mai perseverent, asa ca am mers inainte. Am practicat, benevol, si cind am fost departe de Thailanda. Ei, si la un moment dat, acuma in ianuarie, in una din zile, cind revin din pozitia de cintare aud un "cranc", zgomot de la degetele mari, si simt ca respectivele degete au facut o miscare de rotatie in axul/articulatia lor. Mi-au trebuit vreo 8 luni pentru un amarit de zgomot. Nu-i rau!
Bun, si acuma explicatii mai tehnice: articulatia respectiva era de multa vreme rigidizata si nu mai permitea miscarea libera a degetelor mari. Odata cu rigidizarea ei se produce si o blocare,partiala, a unor nervi si tendoane. Care, din cauza blocarii, isi reduc capacitatea de miscare libera, de-a lungul corpului. Asta duce, intotdeauna, la aparitia unor tensiuni in alte zone, cel mai frecvent, zona lombara, cea mai predispusa sa cedeze la presiuni. Este greu de crezut, dar o articulatie libera la degetul mare determina, printr-un raport complex de forte, o re-echilibrare undeva in zona superioara a piciorului, care, la rindul ei, produce o detensionare a muschilor ileo-psoas, care, dupa cum stim, au terminatiile pe coloana(lombar-toracal). Acesti muschi, odata detensionati, nu mai trag asa tare de coloana. SI, incredibil, dar adevarat, putem constata practic, cum un disc vertebral, prea sucit in dreapta/stinga, revine la pozitia anatomica normala, pe centru. Evident, nu rezolvi toate problemele spatelui de la un deget, dar e un inceput.
Oricum, aceasta pozitie+cintarile are si multe alte efecte - curatarea chakrelor principale, energizari etc.. Am sa va mnai dau detalii, daca veti mai voi, dupa vreo 2 ani de practica.
Valeu, da m-am lungit azi cu vorbaria. Stop aici si o mica surpriza pozografica, eu si M.Poo la final de curs:

Da, parca era vorba de spatele lui M. Pichet, ultima data ....
Bun asa, cu un chef scazut pentru procesul didactic, omul facea si el ce putea, nu statea chiar degeaba. Oricum, e tare tipul. La un an si oleaca diferenta de cind am fost la el ultima oara, am avut ocazia sa constat ca cele auzite de la altii - schimbari majore in tehnici - erau adevarate. O gramada de miscari noi, pe care nu le vazusem niciodata in cele citeva luni petrecute cu el, alte miscari vechi cu schimbari de secvente etc. Om ul asta, dupa cum spunea si el, schimba si se perfectioneaza din mers, continuu. Acuma, macar, ii inteleg pe cei care vin la el an de an si se minuneaza ...
In alta ordine de idei, am poposit olecuta si pe la Tao Garden, sa ma intilnesc cu instructorul meu de Tai Chi, chinezul simpatic pe nume Li. La fel de simpatic ca intotdeauna, ne-am antrenat si am avut tristetea sa constat ca si aici, ca si la Nuad, detaliile fac totul. Detalii pe care nu prea le stiu si nu prea le nimeresc. Asa ca drumul e luuuung.
Aha, uitasem, am mers la el in ospetie si ne-a facut o demonstratie de ceremonie a prepararii si servirii ceaiului. Valeu si vai de mine, dureaza vreo juma de ora, trece ceaiul ala prin tot felul de recipiente, varsa, umple la loc etc., la urma iti da un recipient gol pentru a savura aroma ceaiului si unul, mititel, cu ceai, sa-l bei. Si tot asa, bautul ceaiului se poate prelungi pentru ore bune. Impresionant si foarte artistic, oricum.
Si, cum nu prea am inceput anul chiar in cea mai buna forma fizica, facui si o mica tura de detoxifiere pe acolo, cu rezultate bune. E o forma putin simplificata a protocolului unei doctorite americane, Hulda Clark, refugiata acuma, din cite stiu, pe undeva prin America latina. Am vazut ca i-au fost traduse si la noi cartile, de curind. Tipa a pus la punct un sistem foarte eficient de curatare a organismului de paraziti si de detoxifiere a organelor principale.
Ok, nu ratati numarul viitor, M.Poo se indura de amaritu de mine si ma primeste inapoi la antrenament, poze senzationale si alte news ....

M ..........................................................................

Mai oameni buni, ma mai tineti minte?

M-am cam dat eu la fund olecuta. Atita vreme trecu de cind ma ascund pe aici in tara Siamului (numele vechi al Thailandei) si nu mai scriu si eu acolo un rindulet. Dar, dupa atita ascunzis, ma pun iar in primul rind si incep sa astern cuvinte pe hirtia virtuala.
Deci, venirea mea la caldurica thailandeza se produse cam pe la inceputul lui decembrie, cind speram sa fie olecuta mai racoare, conform traditiei, in sezonul rece. Evident, cu schimbarile climatice actuala, am dat de caldura destul de asemanatoare cu cea pe care o lasasem in urma, singura deosebire fiind absenta ploii. Zgomotul orasului e neschimbat, o droaie de motorete tiuie pe strazi si se grabesc in toate directiile, plus taxiurile lor pe trei roti etc.
M-am acomodat, e drept, repede la coditiile pe care le cunosteam deja si am purces la treaba, adica l-am cautat pe instructorul meu preferat, M.Poo. Toate bune si frumoase, incepem noi antrenamentul, eu cu un rus, facem vreo doua zile de practica si, in a treia zi, na ca veni si surpriza. M. Poo ne-a servit o placinta rece, adica ne-a trimis la plimbare, mai pe romaneste, ca sa ne mai odihnim si noi, ca probabil prea aratam stresati. Glumesc eu ce glumesc, da am inghit greu galusca, mai ales ca nici nu am primimt vreo garantie daca si cind reluam antrenamentele. Motivele acestei decizii din partea lui? ................................
Cum nu aveam, totusi, nici un chef sa ma inscriu la Oficiul lor local de somaj, m-am orientat rapid si m-am dus la preferinta nr. 2, M. Pichet, la caasa lui din satul de linga oras. Care M. Pichet, cu vreo doua zile mai inainte de venirea mea, fusese lovit destul de serios la sale de nimeni altul decit nepotelul lui, in joaca, dar cu efecte serioase. Ca atare, omu avea chef de orice, mai putin de predat Nuad. Toate bune si frumoase, nu-i asa?

trecu cam multisor de la ultimul jurnal, iertat sa fiu; pe aicea au declarat luna ploii, toata ziua dau drumu la robinet si tot curge
in rest, lucrurile merg bine, antrenamentele mele cu Mr. Poo au evoluat corespunzator, viziunea mea s-a intregit pe masura.
spuneam de durere data trecuta; ea este prezenta, din pacate, cam peste tot in corp, semn al acumularilor de tensiuni de-a lungul timpului; cam de pe la adolescenta, canalele energetice incep, usor usor, sa se colmateze si sa functioneze cu randament redus; evident, un om normal, relativ sanatos, poate trai fara sa-si bata capul prea mult cu asemenea colmatari; corpul are o capacitate incredibila de adaptare si de supravietuire, asa ca ...; cam dupa 50 de ani, devin pronuntat vizibile problemele cam pe la toti; e momentul in care colmatarile au blocat prea multe canale si corpul are dificultati in transportul energiei, nu mai are alternative
cit timp corpul are resurse, respectivele dureri sunt ingropate undeva in adinc si mai greu detectabile, adica trebe sapat mai serios ca sa dai de ele; insa tot acum este si un moment propice sa fie "ajutate" sa dispara din corp si sa elibereze traseele blocate
nu mai intru acuma in detalii, voi dedica in viitorul apropiat un capitol aparte consideratiilor de aceasta natura - linii energetice, tipuri de blocaje, semne etc.
ideea este ca, o arta precum Nuadul, asigura deblocari de profunzime si de durata; tehnica efectuata corect poate sa elimine aproape complet colmatarile si, in cazul unei persoane care stie sa aiba grija de propriul corp, sa garanteze ca ele nu se mai formeaza din nou; evident, sunt si alte arte ale vindecarii care pot sa faca bine, dar, efectele sunt locale (de obicei); Nuadul, asigura efecte la nivelul intregului ecosistem al fiintei umane
bun, in alta ordine de idei, am inceput sa ma invat cu mincarea japoneza; pe aicea, localnicii se dau in vint dupa ea; eu, mai modest, nu sunt un fan dar are calitati si daca nimeresti un restaurant bun, se merita
ca sa ma laud, ma pricep sa tin si betele alea amarite intre degete acuma si sa maninc orezul si alte celea cu ele; imi cam scapa mincarea printre bete citeodata, dar principalul e ca ma descurc, nu ?
bun asa, ne mai auzim noi ...