.... acuma nu m-am dat nici eu batut. SUb conducerea instructoarei am pornit la treaba. Adica am stat prin preajma lor, i-am lasat sa se familiarizeze cu mine, sa vada ca sunt cu stapina lor. Am aflat, in continuare, lucruri interesante despre organizarea lor, simpatii, antipatii, lupte pentru dominatie, felul in care curteaza etc. Am asistat chiar la incercarile unui Don Juan din afara grupului de a se lipi de o iapa tinerica - o mai lua pe cocoasa de la cei din grup, se mai intorcea, dar nici nu ceda.

Punctul central - de ce terapie? Pentru ca, oricit de incredibil pare la prima vedere, caii chiar se ocupa de asa ceva. Simt intr-un mod pe care nici instructoarea nu l-a putut explica, ca omul are o problema, mai ales la nivel energetic si mental. Intr-un moment anume, ii vezi ca se opresc, intepenesc intr-o pozitie fixa, de obicei cu capul usor aplecat in lateral, si se concentreaza pe tine, parca intra in legatura telepatica cu ceva din interiorul tau. Impresia e ca se transforma intr-un fel de canale energetice prin care ceva actioneaza asupra ta. Ceilalti din preajma vad actiunea tovarusului lor si-l lasa sa lucreze, sau, citeodata, un al doilea se raliaza si incepe si el sa faca acelasi lucru.

De obicei stau la distanta, dar a fost o intimplare interesanta cu instructoarea. Eram intins cu ea pe pamint, stateam de vorba, si s-au apropiat de noi sefii, armasarul si iapa. Armasarul sef si-a intins capul deasupra ei si a inceput sa lucreze, dar parea ca nu are suficienta putere. Atunci a venit si iapa si a facut acelasi lucru, stind asa, cu capurile fixe deasupra ei vreo cinci minute.

Cam seamana cu povestile de adormit copii ce am zis eu acuma, dar este o exeprienta traita pe viu, cu urmari mai mult decit semnificative pentru mine ...

bun, mai vin peste citeva zile cu o mica continuare si , gata!

ce-ar mai fi de zis in jurnalul acesta al meu?

pai, ploua zdravan in fiecare zi pe aicea, asa ca o umbrela este instrument esential.

au restaurante foarte bune, mai ales pentru cei cu regim vegetarian sau si mai sever - vegan (fara oua, lactate etc.); mici, decorate placut si efectiv ieftine; ingrediente bune, mai ales cele locale; mincare foarte diversa, folosesc frecvent tofu (care nu ma prea atrage, dar ...) si nelipsitele condimente intre care curry este favoritul casei.

un lucru atractiv pentru straini este si numarul mare de scoli din oras; sunt unele restaurante unde se ofera si cursuri de sfirsit de saptamina , 1-2 zile in care se poate studia si experimenta pe indelete in arta culinara tailandeza; saptamina trecuta chiar am fost servit cu o salata de papaya facuta de niste cursanti occidentali, din partea casei; culmea ca nu am patit nimica ...:-)

dupa scolile de masaj, cele mai populare sunt cele de yoga - tot felul de ramuri, care mai de care mai spectaculoasa si mai atractiva; tai chi ul chinez este, de asemenea, foarte bine reprezentat, majoritatea scolilor avind instructori nativi; nu pot spune prea multe despre sportul lor national, boxul tailandez, deoarece nu m-a atras niciodata; oricum, au o gramada de scoli si fac si tot felul de competitii

la scoala mea de masaj, cu Pichest, lucrurile merg incet (pentru mine), dar bine; cei mai multi dintre studenti sunt americani si japonezi; am intilnit studenti de-ai lui care au ceva vechime, venind regulat in fiecare an, de mai bine de 9 ani; ii inteleg deoarece acest maestru are ce oferi; din spusele lor, am inteles ca abia in ultima vreme a inceput sa accentueze mai mult pe latura filosofica si chiar religioasa a vietii; ei spun ca inainte era ceva mai tehnic si mai rezervat in vorba

regula lui de baza, pe care o repeta intr-una: ca sa poti sa ai grija de altii, ai in primul rind grija de tine, de corpul si sufletul tau; fii atent la semnele pe care corpul ti le da, caci el va incerca intotdeauna sa te informeze cind ceva nu merge bine sau ii sunt necesare diferite lucruri (hrana, ingrjire etc.); nu-ti forta corpul inutil - are el o nemultumire, indreptatita, la adresa practicantilor excesivi de yoga - cei care accentueaza prea mult pe dezvoltarea mobilitatii prin tot felul de asane complicate; ne-a vorbit pe acesta tema si chiar ne-a demonstrat practic pe diversi cursanti ca poti fi foarte flexibil, sa te lugesti ca rima in tot felul de pozitii, dar, in acelasi timp, sa ai tensiuni si blocaje la nivelul tendoanelor sau muschilor, inflamatii ale tendoanelor etc.; asta se intimpla, atit in yoga cit si in masaj, cind accentuezi prea mult pe tehnica si uiti de spirit .............

Noaptea de Sinziene
Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este considerata magica. In miezul ei exista un moment de liniste, cind stau in cumpana toate stihiile, un moment de legatura intre lumea noastra si "lumea cealalta". Pentru o clipa, cit ai deschide si ai inchide o carte, se deschid pentru cei care pot sa le vada, Portile Cerului. Folclorul tuturor popoarelor, si in special al celor nordice, marcheaza prin sarbatori speciale aceasta noapte de mistere. La noi se crede ca ea corespunde  unei datini stravechi, al carei nume dac s-a pierdut, dar s-a pastrat cel daco-roman, de Sinziene. Aceasta sarbatoare a fost transmisa popoarelor nordice prin intermediul druizilor, iar in spatiul nostru de catre  preotii geto-daci.
In aceasta noapte Sinzienele danseaza peste paduri, dealuri si cimpii si tot acum este indicat sa fie culese plantele de leac, ale caror proprietati se amplifica acum. In aceasta noapte, prin practici divinatorii, tinerii isi afla viitorul, iar animalele se string si stau la sfat. Cine le pindeste le poate asculta si poate afla astfel multe taine si comori. La miezul noptii infloreste Floarea de Feriga, alba si stralucitoare ca o stea, care aduce noroc celui ce o gaseste. Sint putini cei care pot sa o vada si sa o culeaga din pricina duhurilor nevazute, care o culeg imediat ce apare.
Faclia de Sinziene
torta care simbolizeaza triumful Soarelui la solstitiul de vara, este confectionata dintr-un lemn de brad uscat si despicat la un capat unde se pune rasina si se leaga ramurele de molid. Seara, in ajunul zilei de Sinziene, flacaii se aduna pe un deal in afara satului, se aseaza in forma de cerc si isi aprind facliile, apoi se aseaza in sir si incep sa descrie cercuri cu ele, invirtindu-le in aer de la rasarit spre apus. Deseori lasa impresia ca sar peste foc sau calaresc un cal de foc. In alte locuri se aprind pe dealuri focuri mari, iar tinerii sar peste ele ca sa le mearga bine in anul urmator. Cind facliile sint pe cale sa se stinga, flacaii coboara in sat, inconjoara cu ele gradinile si apoi le infig in mijlocul livezilor si al holdelor. Cercurile de foc obtinute prin rotirea facliilor in sensul miscarii aparente a soarelui pe bolta cerului exprima bucuria oamenilor pentru victoria luminii asupra intunericului, a caldurii asupra frigului, a fertilitatii asupra sterilitatii. 
Cununa
impletita din flori de sinziene si din spice de griu are puteri miraculoase. Fecioara care o poarta in timpul dansului Dragaicei intruchipeaza Zeita Naturii, iar cununa are aceeasi semnificatie ca si colacul de griu pus pe capul  miresei inainte de pornirea alaiului spre biserica, ca si cununile imparatesti puse de preot pe capul mirilor in timpul cununiei crestine: transferul fertilitatii (dar divin) de la un substitut al sacrului (cununa, colacul) catre profan. Cununa este agatata la fereastra, pe stilpii portilor, pe crucile din cimitir si pe troitele de pe drumuri pentru a apara oamenii, animalele si holdele de stihiile naturii (grindina, furtuna, inundatii).

Dragaica/Sinziana 
In ziua de Sinziene fecioarele din mai multe sate, imbracate in haine de sarbatoare, avind pe cap marame albe, se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele Dragaica. Apoi o petrec pe ogoare cu mare alai, ii pun pe cap o cununa impletita din spice si flori de sinziene, o impodobesc cu multe basmale colorate si ii pun in miini cheile de la hambare. Sinziana aleasa, impreuna cu alaiul ei, joaca hore pe cimp si la intrarea in sate, apoi " se intoarce spre casa cu miinile intinse si basmalele fluturind in vint, de parca ar zbura, si cutreiera toate satele din care s-a adunat lumea ca sa o petreaca. Fetele din Moldova doresc din toata inima sa aiba parte de aceasta cinstire, desi in cintecele lor spun ca fata care a intruchipat Dragaica nu se poate marita decit dupa trei ani." (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei)

In Tara de Sticla,in pofida unor parerei eronate,care dau de inteles ca oamenii ar fi casanti,locuitorii isi traiesc transparenta cu msndrie.Ei vad unul prin altul,in fiecare zi,astfel ca nu exista secrete murdare,ipocrizia este un substantiv non grata,iar fericirea lumineaza trupurile din interior.Veti spune ca probabilitatea ca un suflet sa devina transparent poate fi incadrat la categoria utopii moderne,insa eu-ca unul care a fost acolo-declar pe propria raspundere ca fiecare locuitor pe care l-am intalnit in acea calatorie mi-a oferit in dar un glob de cristal.Printr-o tehnologie stapanita inca din Epoca Presticlei,oamenii introduc o parte a sufletului lor in acele globuri,iar acestea-atunci cand interactioneaza cu energii pozitive depline-ofera privirii surprinse ceea ce eu am incercat sa numesc Simfonia Sufletelor...In Tara de Sticla,omul transparent nu este sursa de batjocura.El isi pune sufletul la dispozitia oricarui musafir si este cel mai bucuros atunci cand,la despartire,incepe sa vada,cate putin,in interiorul celor care pleaca...
 Acest articol ii apartine domunului Cristian Lisandru si il puteti citi la adresa:http://chris39.bloggerul.ro

DE curand am aflat ca avem pietre vii la noi in tara...care cresc...bre au viata...si fac copii..cica se numesc trovanti..noroc cu DOMNUL GEOCER..daca si voi santeti in aceeasi oala si nu ati stiut ca avem asa ceva in tara noastra toate informatiile le gasiti aici:
http://geocer.blogspot.com
 

am un program olecuta mai neobisnuit pentru timpurile noastre, ma culc undeva in jur de 10 si ma scol pe la 4 dimineata

imi incep ziua cu meditatia mea preferata - Declaratia de dragoste zimbitoare ....

cum, nu v-am spus despre ea? daca o sa vreti, va dau mai multe detalii!

mai urmeaza alte trucuri facute pe intuneric, apoi se lumineaza si plec la studiu; miine, de exemplu, e ultima zi la scoala de Tai Chi, curs pentru miscarile de baza ....., nici de Tai Chi nu va spusei? vai, ma lasa memoria ...
este intr-adevar ceva deosebit cu aceasta arta de la fratii nostri chinezi; nu-i usor, dar miscarile, cind incep sa se lege, devin extrem de fluide si ai senzatia unui fel de dans extrem de armonios; intentia mea este sa aflu si ceva Qi Gong si sa le integrez in pregatirea pentru Nuad, care ramine in continuare, pasiunea mea principala

ca tot veni vorba despre Nuad, cred ca destinul a fost amabil cu mine si m-a trimis la un nou maestru; acesta este cam la polul opus in comparatie cu Pichest. In primul rind nu vede, fiind orb din nastere. In al doilea rind, metoda lui de lucru este, culmea, cam pe aceleasi principii cu cea a lui Pichest, dar in alt stil. As putea-o defini ca metoda pasilor marunti si metodici - cite putin, cite putin si foarte lent. La fix pentru mine, care iubesc miscarile lente

in alta ordine de idei, recunosc cu tristete, dupa aproape trei luni de antrenamente intensive, ca partea terapeutica a Nuadului presupune dureri fizice destul de mari. Este drept ca miscarile efectuate corect cauzeaza doar dureri ce trec in timp record, citeva ore pina la  maxim 1-2 zile

dincolo de "macelurile" la care ma supun colegii mei de curs, am mers eu de buna voie si la un "macelar" profesionist. Stilul pe care il practica este unul care merge foarte mult pe tendoane si nervi, lcam ca si cei doi maestri. Timp de o ora m-am zbatut pe masa lui si am cintat Hora Unirii in falset, in timp ce el ma "mingia" pe la tendoane si ma ciupea de nervi (la propriu). Voi invata si eu stilul acesta in curind, asa ca voi avea diploma de "macelar" profesionist. Cine vrea sa se inscrie pe lista mea, cind ma intorc, o poate face. Din timp, ca dupa aia se ocupa locurile ! Am de gind sa mai merg la el, poimiine, nu de alta, da se pare ca o sa-mi treaca o durere la un tendon in talpa care ma tine cam de trei ani.

Bine, durerea de mai sus e joaca de copii pe linga cea prin care am trecut la prima mea sedinta de Chi Nei Tsang, cu acelasi "macelar". Va spun cu sinceritate, niciodata in viata mea nu am mai avut parte de asemenea suferinte fizice ....

un titlu putin schimbat, o alta tara ....

sunt deja doua saptamini de cind ma aflu in Kathmandu pentru cursuri de Nuad, cu primul meu instructor, Rahul; locatia este placuta si linistita, Rahul are acelasi sarm din totdeauna si tehnica lui este fascinanta prin eleganta si rafinament; din ce am invatat pina acuma, in mod categoric, partea lui rahul este cea mai armonioasa
el a acordat o foarte mare importanta impletirii coregrafice a miscarilor si a tranzitiilor intre miscari, rezultatul fiind un splendid balet in doi; miscarile, in sine, sunt destul de asemanatoare cu cele ale altor scoli, din Thailanda, diferenta fiind in coregrafie ....
capitala nepaleza este un amestec, nu foarte reusit, de civilizatie occidentala si specific local - aceeasi circulatie fara nici un fel de regului (dar care, culmea, nu genereaza aproape deloc accidente), un singur semafor in tot orasul, trecerea strazii fiind o aventura uriasa pe arterele aglomerate, magazine de tot felul, negutatori ambulanti cu marfa direct pe trotuar etc.
evident, sunt si numeroase locuri interesante, mai ales templele; diferite de ce am vazut pina acuma, ele au o arhitectura in stil tibetan; dealtfel, mare parte din calugari sunt tibetani, refugiati din tara lor
am realizat si niste lucruri in premiera pe aici, mai exact, participare la doua actiuni de voluntariat, sub conducerea lui Rahul
in una din ele s-au distribuit paturi, haine si mincare calda unor nepalezi fara adapost; ce pot sa zic, impresionanti acesti oameni, cind vezi bucuria lor incepi sa te gindesti ca, poate, uneori, ai de toate si cirtesti prea mult cind continui sa ceri .......;
cealalta, a fost si instructiva si obositoare si placuta si interesanta si etc.; am mers cu masina pina intr-un sat, cam sase ore, pe niste drumuri  "adevarate"; acolo, s-au distribuit haine, rechizite etc. copiilor de la citeva scoli din sat si unor batrini saraci; am fost intimpinati ca in filme, cu aplauze si ghirlande de flori la git, ne-am jucat cu copii, am facut si eu, de zor, baloane de sapun, spre deliciul micutilor nepalezi .....; am vazut si muntii cei mari in departare, acoperiti cu alb si inca sase ore inapoi in capitala....
pun si citeva pozute, realizate de fotograful profesionist al expeditiei, sotia mea, cu subsemnatul; voi face si o paginuta web, cind voi avea un internet mai normal, cu ceva filmulete nepaleze ....

aoleu si vai de mine fratilor, cred ca Maria sa Stefan cel babanul se frasuieste de zor acolo in rai vazindu-l pe mindrul sau plaies (adica eu) luptindu-se atit de nepriceput cu palosul. E drept ca-i vorba de palos chinezesc, da tot palos ramine. Acuma, in traducere libera ar fi cam asa: tocmai am terminat cursurile de sabie chinezeasca, un fel de tai chi cu sabia, si, spre rusinea mea, m-am descurcat lamentabil. Nu voia sabia aia sa se lipeasca de mine cu nici un chip. Poate din cauza ca era de lemn? Ma rog, ceva ceva tot s-a prins acolo, la o adica, oi sti sa dau cu sabia in vrajmas  si sa-l birui ...
da, si am la activ ceva cursuri de tai chi, doua stiluri, cu un instructor chinez, Master Li Hechung. Dupa ce m-am antrenat olecuta in vara cu niste albi, un american si un rus, trebe sa recunosc ca e o deosebire mare intre ce vezi la un chinez, nascut cu tai chiul in brate, si un alb, care invata si el, dupa cum poate. Ei, nativii, au o mare eleganta in miscari, se deplaseaza de parca plutesc, ce mai, e ca un fel de balet.
imi place Tai Chi ul, e absolut necesar pentru echilibrul energetic al corpului, cit si pentru dezvoltarea unei flexibilitati remarcabile. Tipul de energie vehiculata in timpul practicii tai chi este, insa, relativ diferit de cel de la Nuad. Aici e mai mult despre a primi, acolo, la nuad, despre a darui. Evident, eu ramin cu pasiunea de baza, nuadul. Tai chiul vine ca un adaos foarte bun.
Una din cele doua tehnici invatate, instructorul o numeste Wudang Tai Chi, este putin cunoscuta si folosita. Se pare ca el este primul care o arata restului lumii, la fel cum a facut si Mantak Chia cu Tao. Tehnica este mai solicitanta, dar energia care apare este mult mai mare si mai solida. Este folosita preponderent in temple, de catre calugari, ca o modalitate de meditatie in miscare. Oricum, pina la a medita mai am ceva de parcurs, deocamdata ma multumesc cu transpiratie abundenta si dureri majore in muschii coapselor ( au foarte multe pozitii joase, ca la genuflexiuni).
si am avut si un fel de "sarbatori" la mineca scurta, in care am dormit bine, ca altceva nu era de facut pe aicea, baietii au sfirsitu lor de an prin aprilie. M-am consolat uitindu-ma la poze cu zapada si mosi.
va prezint in continuare si doua marturii vizuale ale activitatii mele:
filmulet cu subsemnatu la clasa de tai chi


si  poze cu singuru inamic pe care l-am putut invinge in lupta dreapta

Ok, o noua etapa in drumul spre desavirsire :-)

Aceasta va fi baza edificiului nostru, coloana vertebrala etc.

Rogu-va, ajutati-ma prin entuziasmul vostru ca sa depasim momentele inceputului. 

Imprastiati vorba printre cunoscuti, contribuiti cu idei, postari , poze, video .... 

Comunitatea nu se va limita numai la Nuad, intentionam sa cuprindem cit mai multe terapii naturiste, informatii din domeniile alternative.

 

Cum s-ar spune, copilasu tre' sa creasca mare si voinic. Voi ce ziceti?