Se intimpla undeva pe la mijlocul lui ianuarie, adica ma dusei din nou la M.Poo pentru a reincepe invatatura. In prima zi furam doi invatacei, eu si un vajnic american. Da, cum intotdeauna lucrurile sunt putin imprevizibile cu instructorii de un anume gen, pe la sfirsitul zilei eram din nou in formula simplificata, eu si M.Poo. Americanu a ajuns la concluzia ca mindria lui e mai importanta decit ce ar putea afla de la respectivu om si s-a dus cu alte treburi, prin alte parti. Ce pot sa spun? Nu e usor pentru nimeni sa invete in conditii din astea, e o mare solicitare atit la nivel fizic (dureri, purificari etc.), cit si spiritual (efecte karmice, refulari emotionale ...); si, nu in ultimul rind, social - egoul personal este supus la o presiune incredibila care duce la doua posibile rezultate - il lasi sa-si ia revansa si sa nu mai suporte umilintele si pleci sau stringi din dinti, incerci sa intelegi si vezi cum, usor, usor, egoul incepe sa se destrame si lucrurile devin putin mai simple.
Oricum, avantaj eu. In cele citeva saptamini de antrenament, am fost asteptat in fiecare dimineata cu ceai si gustarele, preparate personal de M.Poo plus alte celea .....
A fost acuma o perioada de rafinare, la M.Poo. Nu foarte multe informatii noi, dar adincire a celor vechi si detalii de un rafinament si importanta majora. Si asa am avut din nou confirmarea unei reguli pe care am intilnit-o aproape peste tot - esenta se ascunde in detalii; sunt necesare tehnicile si succesiunile mari, dar, fara aprofundarea detaliilor, rezultatele sunt doar periferice si temporare.
Si, evident, rabdarea+perseverenta. Majoritatea celor care se implica in asemenea tehnici, fie ca practicanti doritori sa ajute pe altii, fie in calitate de clienti, doritori sa scape de probleme acumulate de-a lungul anilor, vor rezultate imediate, rapide. Din pacate, rezultatele adevarate, de durata, se obtin doar in timp. O problema de sanatate cu o vechime de 10 ani nu poate fi rezolvata in 1-2 saptamini sau luni. Este necesara, din pacate pentru doritorii de viteza, o perioada de citeva luni pentru demararea procesului de vindecare si de citiva ani, pentru finalizarea lui in conditii naturale, fara interventii mecanice/chimice, agresive. Merita efortul? Asta depinde de fiecare din noi. Un raspuns interesant ar veni din compararea batrineilor asiatici traditionali si a celor europeni ........
A, va dau si un mic exemplu din experienta personala. "Supliciul" zilnic la M.Poo incepe cu rugaciunile/imnurile de dimineata. In pozitia sezind pe calciie si cu toata greutatea lasata pe degetele de la picioare (cei care v-ati antrenat cu mine cred ca v-o amintiti), cinti de zor vreo 30-40 de minute. Va garantez, ca la finalul cintarilor, nu-ti mai trebuie nimica, nici mincare, nici masaj, nici etc. Pe la primele antrenamente, imi trebuiau vreo 5 minute sa pot merge din nou relativ normal si juma de zi sa nu ma mai doara. Oricum, de felul meu, sunt mai perseverent, asa ca am mers inainte. Am practicat, benevol, si cind am fost departe de Thailanda. Ei, si la un moment dat, acuma in ianuarie, in una din zile, cind revin din pozitia de cintare aud un "cranc", zgomot de la degetele mari, si simt ca respectivele degete au facut o miscare de rotatie in axul/articulatia lor. Mi-au trebuit vreo 8 luni pentru un amarit de zgomot. Nu-i rau!
Bun, si acuma explicatii mai tehnice: articulatia respectiva era de multa vreme rigidizata si nu mai permitea miscarea libera a degetelor mari. Odata cu rigidizarea ei se produce si o blocare,partiala, a unor nervi si tendoane. Care, din cauza blocarii, isi reduc capacitatea de miscare libera, de-a lungul corpului. Asta duce, intotdeauna, la aparitia unor tensiuni in alte zone, cel mai frecvent, zona lombara, cea mai predispusa sa cedeze la presiuni. Este greu de crezut, dar o articulatie libera la degetul mare determina, printr-un raport complex de forte, o re-echilibrare undeva in zona superioara a piciorului, care, la rindul ei, produce o detensionare a muschilor ileo-psoas, care, dupa cum stim, au terminatiile pe coloana(lombar-toracal). Acesti muschi, odata detensionati, nu mai trag asa tare de coloana. SI, incredibil, dar adevarat, putem constata practic, cum un disc vertebral, prea sucit in dreapta/stinga, revine la pozitia anatomica normala, pe centru. Evident, nu rezolvi toate problemele spatelui de la un deget, dar e un inceput.
Oricum, aceasta pozitie+cintarile are si multe alte efecte - curatarea chakrelor principale, energizari etc.. Am sa va mnai dau detalii, daca veti mai voi, dupa vreo 2 ani de practica.
Valeu, da m-am lungit azi cu vorbaria. Stop aici si o mica surpriza pozografica, eu si M.Poo la final de curs:

Da, parca era vorba de spatele lui M. Pichet, ultima data ....
Bun asa, cu un chef scazut pentru procesul didactic, omul facea si el ce putea, nu statea chiar degeaba. Oricum, e tare tipul. La un an si oleaca diferenta de cind am fost la el ultima oara, am avut ocazia sa constat ca cele auzite de la altii - schimbari majore in tehnici - erau adevarate. O gramada de miscari noi, pe care nu le vazusem niciodata in cele citeva luni petrecute cu el, alte miscari vechi cu schimbari de secvente etc. Om ul asta, dupa cum spunea si el, schimba si se perfectioneaza din mers, continuu. Acuma, macar, ii inteleg pe cei care vin la el an de an si se minuneaza ...
In alta ordine de idei, am poposit olecuta si pe la Tao Garden, sa ma intilnesc cu instructorul meu de Tai Chi, chinezul simpatic pe nume Li. La fel de simpatic ca intotdeauna, ne-am antrenat si am avut tristetea sa constat ca si aici, ca si la Nuad, detaliile fac totul. Detalii pe care nu prea le stiu si nu prea le nimeresc. Asa ca drumul e luuuung.
Aha, uitasem, am mers la el in ospetie si ne-a facut o demonstratie de ceremonie a prepararii si servirii ceaiului. Valeu si vai de mine, dureaza vreo juma de ora, trece ceaiul ala prin tot felul de recipiente, varsa, umple la loc etc., la urma iti da un recipient gol pentru a savura aroma ceaiului si unul, mititel, cu ceai, sa-l bei. Si tot asa, bautul ceaiului se poate prelungi pentru ore bune. Impresionant si foarte artistic, oricum.
Si, cum nu prea am inceput anul chiar in cea mai buna forma fizica, facui si o mica tura de detoxifiere pe acolo, cu rezultate bune. E o forma putin simplificata a protocolului unei doctorite americane, Hulda Clark, refugiata acuma, din cite stiu, pe undeva prin America latina. Am vazut ca i-au fost traduse si la noi cartile, de curind. Tipa a pus la punct un sistem foarte eficient de curatare a organismului de paraziti si de detoxifiere a organelor principale.
Ok, nu ratati numarul viitor, M.Poo se indura de amaritu de mine si ma primeste inapoi la antrenament, poze senzationale si alte news ....

M ..........................................................................

Mai oameni buni, ma mai tineti minte?

M-am cam dat eu la fund olecuta. Atita vreme trecu de cind ma ascund pe aici in tara Siamului (numele vechi al Thailandei) si nu mai scriu si eu acolo un rindulet. Dar, dupa atita ascunzis, ma pun iar in primul rind si incep sa astern cuvinte pe hirtia virtuala.
Deci, venirea mea la caldurica thailandeza se produse cam pe la inceputul lui decembrie, cind speram sa fie olecuta mai racoare, conform traditiei, in sezonul rece. Evident, cu schimbarile climatice actuala, am dat de caldura destul de asemanatoare cu cea pe care o lasasem in urma, singura deosebire fiind absenta ploii. Zgomotul orasului e neschimbat, o droaie de motorete tiuie pe strazi si se grabesc in toate directiile, plus taxiurile lor pe trei roti etc.
M-am acomodat, e drept, repede la coditiile pe care le cunosteam deja si am purces la treaba, adica l-am cautat pe instructorul meu preferat, M.Poo. Toate bune si frumoase, incepem noi antrenamentul, eu cu un rus, facem vreo doua zile de practica si, in a treia zi, na ca veni si surpriza. M. Poo ne-a servit o placinta rece, adica ne-a trimis la plimbare, mai pe romaneste, ca sa ne mai odihnim si noi, ca probabil prea aratam stresati. Glumesc eu ce glumesc, da am inghit greu galusca, mai ales ca nici nu am primimt vreo garantie daca si cind reluam antrenamentele. Motivele acestei decizii din partea lui? ................................
Cum nu aveam, totusi, nici un chef sa ma inscriu la Oficiul lor local de somaj, m-am orientat rapid si m-am dus la preferinta nr. 2, M. Pichet, la caasa lui din satul de linga oras. Care M. Pichet, cu vreo doua zile mai inainte de venirea mea, fusese lovit destul de serios la sale de nimeni altul decit nepotelul lui, in joaca, dar cu efecte serioase. Ca atare, omu avea chef de orice, mai putin de predat Nuad. Toate bune si frumoase, nu-i asa?

Chiar dacă la nivel oficial nu s-a realizat o clasificare a stilurilor din cadrul Nuadului, este o practică curentă împărţirea sa în aşa numitele stiluri nordic şi sudic. Stilul sudic are ca loc de plecare templul Wat Poo din Bangkok şi este mai energic, mergând foarte mult pe presiuni puternice şi mişcări de extensie accentuate. Cel nordic, cu origini în „Old medical hospital” (Spitalul vechi) din oraşul Chiang Mai, este considerat a fi mai blând şi mai lent, accentuând pe mişcările de întindere şi pe urmărirea liniilor energetice. O altă tendinţă, mai puţin frecventă, identifică alte două stiluri, cel regal şi cel comun. Stilul regal, practicat pe membrii familiei regale şi pe persoanele din înalta aristocraţie, are anumite limitări. Practicantului nu îi este permis să se apropie de persoana masată la mai mult de jumătate de metru, nu are voie să stea cu spatele la „client” sau să-şi folosească picioarele, nu poate efectua mişcări de întindere etc. În principiu, în cadrul acestui stil, se merge pe lucrul cu mâinile şi pe urmărirea foarte riguroasă a meridianelor energetice ale corpului celui tratat. Stilul comun nu este altceva decât Nuadul aşa cum îl cunoaştem noi. Cu preponderenţă în mediul rural, mai poate fi întâlnit un stil, mult mai dur, adecvat fermierilor care muncesc câte o zi întreagă pe câmpurile de orez. Acest masaj se efectuează aproape exclusiv pe spatele clientului şi folosind picioarele. Practicantul se urcă cu picioarele pe spatele persoanei masate şi se ţine cu mâinile de o bară sau de nişte inele pentru a-şi menţine echilibrul şi pentru a mai reduce greutatea propriului corp. Este de menţionat că practicanţii avansaţi sunt capabili să efectueze mişcările pe spatele unui client fără sprijin suplimentar. Se merge mult pe presiuni de-a lungul spatelui şi pe diferite mişcări de întindere a coloanei.

e drept ca acuma e cam zapada pe afara si filmuletu ce-l prezint vorbeste despre taiat de balarii si curatenie de toamna da, calatorind olecuta in timp, in sens invers, ne imaginam ca ....
deci, acu ceva saptamini, decis si plin de entuziasm, trecui la facut ceva curatenie prin gradina si prin curte; am invatat, dupa cum veti vedea, sa minui si coasa ... ma rog, un fel de minuiala ..... ca dupa cinci minute eram deja obosit varza....
in plus, am bagat si o minuiala de drujba, aveam un crac mare de la un prun cazut peste gardu vecinilor, de la vintoasa, asa ca ... lemne de foc ...

 

Chiar dacă la nivel oficial nu s-a realizat o clasificare a stilurilor din cadrul Nuadului, este o practică curentă împărţirea sa în aşa numitele stiluri nordic şi sudic. Stilul sudic are ca loc de plecare templul Wat Poo din Bangkok şi este mai energic, mergând foarte mult pe presiuni puternice şi mişcări de extensie accentuate. Cel nordic, cu origini în „Old medical hospital” (Spitalul vechi) din oraşul Chiang Mai, este considerat a fi mai blând şi mai lent, accentuând pe mişcările de întindere şi pe urmărirea liniilor energetice. O altă tendinţă, mai puţin frecventă, identifică alte două stiluri, cel regal şi cel comun. Stilul regal, practicat pe membrii familiei regale şi pe persoanele din înalta aristocraţie, are anumite limitări. Practicantului nu îi este permis să se apropie de persoana masată la mai mult de jumătate de metru, nu are voie să stea cu spatele la „client” sau să-şi folosească picioarele, nu poate efectua mişcări de întindere etc. În principiu, în cadrul acestui stil, se merge pe lucrul cu mâinile şi pe urmărirea foarte riguroasă a meridianelor energetice ale corpului celui tratat. Stilul comun nu este altceva decât Nuadul aşa cum îl cunoaştem noi. Cu preponderenţă în mediul rural, mai poate fi întâlnit un stil, mult mai dur, adecvat fermierilor care muncesc câte o zi întreagă pe câmpurile de orez. Acest masaj se efectuează aproape exclusiv pe spatele clientului şi folosind picioarele. Practicantul se urcă cu picioarele pe spatele persoanei masate şi se ţine cu mâinile de o bară sau de nişte inele pentru a-şi menţine echilibrul şi pentru a mai reduce greutatea propriului corp. Este de menţionat că practicanţii avansaţi sunt capabili să efectueze mişcările pe spatele unui client fără sprijin suplimentar. Se merge mult pe presiuni de-a lungul spatelui şi pe diferite mişcări de întindere a coloanei.

citeodata timpu-i bun si pentru ceva reparatiuni, nu de alta da se darima totu daca nu consolidezi; casuta -i cam veche, nu prea a avut cine sa o ingrijeasca in ultim,ii ani asa ca se simte si se vede ... ehee ... multa munca aicea, stimati colegi, multa ....:

intr o buna zi de toamna, eu ma pusei sa cimentez ...

Care este linia de aur în alimentaţie? Partea I

Există 2 esenţe alimentare pentru a căror digestie organismul pune în acţiune diferite forţe. Acestea sunt albumina şi hidraţii de carbon. Ele s-au nominalizat, în anumite literaturi, ca fiind alimente extreme.

În principiu, o mâncare de esenţă albuminoidală este cea cu conţinut de proteine. Exemple de astfel de naturi alimentare sunt cărnurile animalelor terestre, acvatice şi aeriene (păsări: vânat şi păsări de curte sau domestice), derivatele lor sau diferite produse glandulare ale acestor animale: laptele, icrele, ouăle, sau derivatele acestora. Ar fi excesivă opinia că şi unele vegetale au o natură exclusiv proteinică: există în vegetale şi proteine, dar de o concentraţie aparte şi rarefiată...

Hidraţii de carbon sunt reprezentaţi, în principiu de anumite produse alimentare în care structura chimică de bază este cea terţiară: oxigen, hidrogen, carbon, restul fiind, sau nu, completat de unele principii minoritare. Cele mai reprezentative, în acest sens, sunt dulciurile naturale şi artificiale: mierea şi zahărul sau preparatele pe bază de miere şi zahăr, grăsimile de natură animală sau vegetală şi chiar unele produse din care organismul poate extrage cu uşurinţă hidraţii de carbon. (Ex: pâinea, cartofii, orezul). Există şi o categorie de alimente numite convenţional “neutre”, constituite din salate, măsline, fructe, brânzeturi de vacă, diferite grăsimi animale şi vegetale mixturate şi seminţe în stare rece (exemplu: unt, margarină, seuri).

Principala sursă a hidraţilor de carbon o constituie pâinea, cartoful, orezul. Digestia acestora începe încă din cavitatea bucală, printr-o perfectă îmbinare cu saliva, care reprezintă mediu bazic.

Dimpotrivă digestia nutrienţilor albuminoidali, ca şi a majorităţii fructelor, se face după o perfectă masticaţie, în stomac, în prezenţa sucului gastric, care reprezintă un mediu acid.

Rishis au observat că atunci când cele 2 esenţe extreme sunt separate, acidizarea organismului nu mai are loc, în sens distructiv, dezechilibrant. Supraacidizarea este permisă tuturor bolilor de origine nutriţională care, la rândul lor, reprezintă calea rapidă spre şubrezire şi moarte!

Digestia are un rol hotărâtor în viaţa celulelor vii, căci alimentele, prin procesul digestiei, sunt descompuse în acizi şi baze. Albuminele, precum şi fructele sunt transformate de către stomac tocmai datorită eficacităţii mediului acid al stomacului.

Amestecarea albuminelor cu hidraţi de carbon, deci amestecarea alimentelor extreme perturbă tocmai această eficacitate. În mare parte intoxicarea intestinelor, supraacidizarea sângelui şi a întregului corp este o consecinţă a amestecării alimentelor extreme! Înţelepţii ayurvedici ai Indiei, Chinei, Tibetului, Indochinei şi Japoniei admit completarea meselor constituite din alimentele extreme cu alimente neutre, dar numai cu condiţia ca în cadrul alimentelor extreme să nu se amestece diferite tipuri chiar şi din aceeaşi esenţă!

Exemplu:

ori carne de peşte, ori carne de vită, ori carne de pasăre, combinată ori cu pâine, ori cu orez, ori cu cartofi.

Sub nici o formă, aşa cum se mai obişnuieşte la case mari, şi carne de porc, şi de vită, şi de peşte, şi de vânat, şi de pasăre, cu: pâine, cu cartofi, cu orez, cu salate, cu măsline, cu brânză, cu icre, cu cafele, cu prajituri, cu alcooluri, cu frişcă, cu fructe, etc., etc.!

O altă prescripţie ayurvedică, în conformitate cu principiul separării alimentelor, este următoarea:

Mai limpede exprimat:

Numai prin practicarea acestui procentaj se pot evita supraaciditatea şi intoxicarea organismului, şi numai prin aplicarea perseverentă a acestei prescripţii se poate ajunge la purificarea corpului! Astăzi, în multe dintre ţările spiritualizate, cum ar fi Germania şi unele ţări cu populaţie germanică, în institutele curative se aplică principiile hrănirii ayurvedice şi mai ales cel al separării alimentelor, putându-se vindeca în acest mod bolnavii cronici în faze foarte grave. Spre exemplu doctorul german Ludvic Walle a popularizat, în scopul vindecării unor bolnavi cronici, trecerea acestora de la regimul alimentar de separaţie la hrănirea cu alimente bazice.

În cadrul acestui regim alimentar terapeutic bolnavii primesc seminţe de in măcinate proaspăt, lapte şi fructe (pe la prânz); salată, lapte şi legume, seara; iarăşi seminţe de in măcinate proaspăt, fructe şi legume...

Un mare avantaj al regimului alimentar de separaţie constă în faptul că individul se satură, el putând consuma, după dorinţă, alimente neutre! Atunci când sunt bine mestecate şi însalivate, alimentele neutre devin nişte adjuvante foarte preţioase în digestia completă a proteinelor.

A nu se neglija condiţia de bază: uşoară înfometare a organismului! Căci numai aşa noua porţie de mâncare întâlneşte pe tractusul digestiv o cale liberă. Altfel!...

Rishis au mai observat că, numai până la prânz, organismul nostru este capabil să transforme, în chip ideal, albuminele cărnurilor, ale peştelui, laptelui, ale brânzeturilor.

Dar, în acelaşi timp, organismului îi vine deosebit de greu la aceste ore să prelucreze hidraţii de carbon din pâine, cartofi, făinoase, orez, banane, unele legume.

Seara se inversează situaţia: organismul devine nereceptiv faţă de albumine şi foarte înclinat către ingerarea şi perfecta digestie a hidraţilor de carbon. Asta în pofida orientării anumitor gusturi individuale ale unor persoane care preferă (atât de vicios!) să mănânce dimineaţa dulciuri, iar seara toate cărnurile grele! E bizar cum aceşti semeni îşi iau, peste noapte, astfel de poveri ucigătoare!...

Corpul nostru este un chimiste neîntrecut, căruia trebuie să-i studiem, să-i cunoaştem şi să-i urmăm neabătut tendinţele perfecte, laborioase!

Din punctul de vedere al înaltei ştiinţe ayurvedice (asimilabilă cu ştiinţa yoghină!) ficatul este cel mai iyn dintre toate organele Zang, acest lucru, în expresia populară traducându-se că „ficatul este cel mai leneş organ” (intern). Activitatea sa reflectă gradul de încărcare a organismului cu energie Yang; dimineaţa este mai yang, spre prânz şi spre seara din ce în ce mai puţin yang, ca în timpul nopţii să devină foarte slab yang; aproape iyn... Eminentul doctor Ludwig Walle, bun cunoscător al criteriilor alimentaţiei ayurvedice, a însănătoşit foarte mulţi bolnavi socotiţi a fi incurabili, schimbând (alternând), de câteva ori pe zi, regimul acid – bază al tubului digestiv, dând de mâncare bolnavilor săi:

a)      la prânz, albuminele: peşte, ouă, carne, brânză, alte produse lactate, precum şi majoritatea fructelor cu sâmbure: roşii fierte!, fructe de pădure, citrice;

b)      seara, hidraţi de carbon cum ar fi: pâine de secară, orez, paste făinoase, cartofi, banane şi produse cu conţinut de zahăr: miere de albine, zaharoase dietetice, smochine, etc.

Cu toate că alimentele extreme trebuie consumate separat, totuşi se pot completa, până la procentul amintit de 80%, cu alimente din categoria „neutre”, esenţă care prieşte organismului în tot timpul zilei şi în cazuri extreme chiar şi noaptea. Nutriţioniştii de factură ayurvedică din Occident enumeră, în această a treia categorie, alimente ca:

Nu există persoană care să nu aibă nevoie de acest regim.

Sursa: Medicina Ayurvedică, Alexandru Doboş, Editura Ştefan, 2009, pag. 48, www.cartea-ta.ro

Va urma partea II

Adevărata renaştere la nivel naţional, a Nuadului, s-a produs abia în cursul secolului trecut. Ca urmare a unei iniţiative regale s-a trecut la culegerea şi sistematizarea informaţiilor legate de practicile medicale tradiţionale. Învăţători respectaţi şi cunoscuţi, de prin toate colţurile ţării s-au întâlnit şi au pus cap la cap toate informaţiile pe care le posedau despre practica Nuadului. Ca urmare, s-a ajuns la definirea unui sistem de bază unitar, precum şi la înfiinţarea unor instituţii oficiale, sub patronaj guvernamental, pentru predarea aspectelor teoretice şi practice ale tehnicii.

            La ora actuală, după informaţiile de care dispunem, există o instituţie de învăţământ superior, cu durata de trei ani, în Bangkok, precum şi mai multe şcoli cu durata de şase luni, în diferite alte oraşe. Limba de predare, din păcate pentru străini, este exclusiv thailandeza, diploma eliberată fiind oficial recunoscută şi dându-i posesorului dreptul de a ocupa un loc în sistemul de sănătate thailandez. Templul Wat Poo este, de asemenea, un important loc în care se predă Nuadul, el fiind considerat în continuare ca leagăn al acestei arte. În rest, şcolile private asigură difuzarea şi predarea tehnicii pe teritoriul thailandez, cea mai mare concentrare fiind în oraşul Chiang Mai (nordul ţării), urmat de capitala Bangkok. Acestea se află, şi ele, pe diferite trepte de organizare. Unele au programe de studiu bine fundamentate, ce se desfăşoară pe diferite cicluri. Ciclul minim este, în general, de o săptămână, cel maxim putând atinge 3-6 luni. Diplomele eliberate sunt validate de guvernul thailandez, ele fiind, în unele cazuri, recunoscute şi de instituţiile de profil din ţări occidentale, precum SUA, Canada etc. O menţiune aparte o merită şcolile organizate în jurul unor personalităţi cunoscute şi respectate, adevăraţi maeştri ai Nuadului. De obicei, ei nu dau nici un fel de diplome, programa fiind de multe ori nu chiar riguroasă, durata studiile mergând, după posibilităţile ucenicilor, de la 2-3 zile până la câţiva ani. La toate aceste şcoli private limba de predare este engleza, majoritatea covârşitoare a studenţilor fiind din rândul turiştilor occidentali.