Ne aducem aminte de ele , din pacate numai primavara, si le acordam atentia cuvenita doar asa cat pentru o clipa.
Ele, mandrele anotimpurile sunt viata in mersul ei alaturi de timp.
(Ce bine ca traim intr-o tara in care ele se manifesta spiritual.)
Primavara, copilaria noastra cu acele culori splendide si acea speranta nesfarsita, ne aduce in pragul inceputului de drum catre destin, impingandu-ne catre meditatie.
Vara,vara... apar primele fructe, semn al eforturilor noastre de a integra in societate.E un anotimp zglobiu si ne alunga tristetea din suflet.
Toamna este maturitatea deplina, efortul maxim ca si belsugul etalat cu atata aroganta.
Iarna..., finalul de drum, bilantul, remuscarile, amintirele frumoase, singuratea, raceala, speranta ca dupa va fi mai bine.
Da! e viata in amanuntul ei, dar trebuie sa le iubim pe toate si sa ne bucuram de ele daca vrem sa invatam de ce am coborat pe pamant.

Sa va bucurati de viata si de toate!