Fiinţa umană se hrăneşte cu energie cosmică de polaritate pozitivă şi cu forţele telurice de polaritate negativă. Uneori, solul pe care este aşezată locuinţa este permeabil şi lasă să penetreze razele cosmice, astfel putându-se realiza compensarea celor două câmpuri, cosmic şi teluric. Este vorba, aici, de soluri din roci sedimentare, nisipoase, calcaroase. De exemplu, Parisul este situat pe un sol calcaros şi conferă o stare de voie bună turiştilor care se reîntorc de câte ori au posibilitatea (şi nu neapărat pentru frumuseţea oraşului). În opoziţie, un sol constituit din roci cristaline, argilos, care permite acumulări de apă freatică va respinge razele cosmice şi compensarea cu razele telurice nu se mai produce. Locul respectiv nu va fi unul benefic pentru sănătatea noastră. Similar, o influenţă negativă asupra echilibrului energetic al organismului nostru o exercită şi firele subterane de apă: la verticala unui curs de apă subteran se măsoară o diferenţă de potenţial electric cuprinsă între 10 şi 100 mV. Această diferenţă de potenţial, datorată frecării apei de pereţi, variază în funcţie de debit, panta de curgere, adâncime şi structura subsolului. Prezenţa cursului de apă subteran creează discontinuităţi în subsol care favorizează traversarea radiaţiilor gamma din mantaua terestră către suprafaţa solului. Această radiaţie gamma fură electronii materiei pe care o traversează, omoară vegetaţia pe care o întâlneşte şi creează radicali liberi în corpul persoanei care se aşează în traiectoria sa (întinsă pe pat, la birou etc.). Copacii suferă dacă sunt plantaţi deasupra unui curs de apă subteran, cresc înclinaţi dacă sunt deasupra pereţilor cursului sau sunt piperniciţi dacă sunt între aceşti pereţi. Cercetătorul Robert Endros a măsurat spectrele de intensitate ale radiaţiei naturale de microunde emise de glandele endocrine ale unei persoane şi a constatat că funcţionarea sistemului endocrin este puternic afectată de prezenţa unu curs subteran de apă. Astfel, intensitatea emisiei de hiperfrecvenţe ale glandei tiroide şi ale glandelor suprarenale se poate tripla faţă de intensitatea emisiei dintr-un loc neutru (fără curs subteran sub ăatul celui care se odihneşte). Interacţiunea individului cu undele geopatogene poate influenţa starea de sănătate a acestuia în funcţie de constituţie, vârstă, moştenirea genetică etc. O agresiune slabă, dar repetată în timp, poate deveni un co+factor la îmbolnăviri. Aşadar, cel mai bine ar fi să evităm intersectarea pe termen lung cu respectivele influenţe geopatogene.