4 Comments

• 

  by runc vasile 2 years ago

  Hai ca putina patristica face bine. Si daca tot am ajuns in locul asta merge bine si o pilda. Se spune ca odata un sfint sihastru se ruga si la sfirsitul rugaciunii, dupa posturi indelungi si ani petrecuti in pustie il intreaba pe Dumnezeu: Doamne, mai este pe lumea asta unul mai sfint ca mine? Si fiind el tare sfint Dumnezeu binevoieste si ii raspunde: Da! Unde este sa-l vad si eu? si Dumnezeu il ia (pe sus?) si il duce intr-un mare oras (deci loc al pierzaniei, nu in pustie) sii ii arata un cizmar care lucra intr-un atelier si se ruga necontenit: Doamne, da-mi mie toate pacatele celorlalti oameni si mintuieste-i pre dinsii.
• 

  by runc vasile 2 years ago

  asta este o forma posibila de iubire, dar mai sunt si altele. Pentru detalii sunati la... pardon puteti (re)citi Oamenii Marii sau Mizerabilii, ai aceluiasi autor
• 

  by Dorin Bercea 2 years ago

  da dom Vasile, asa-i cu locul pierzaniei, acolo sunt adevaratii oameni sfinti, cei ce tac si fac; cu rusine recunosc ca nu mai tin minte Oamenii Marii, asta e ....; poate spuneti ceva ....
• 

  by runc vasile 2 years ago

  Oamenii marii (de Hugo) nu alceva, un tip singuratic, taciturn, vazut ca fiind ciudat de catre ceilalti se indragosteste de o fata, face muncile lui Hercule (in varianta proto-capitalista) pentru a o dobindi, dar fatishcana, la fel ca in Luceafarul se duce dupa un "Catalin, viclean copil" aici sub forma nevinovata a unui frumusel pastor protestant, si tipul nostru dupa ce, cu dezlegarea primita de la tatal fetei, faciliteaza casatoria ei cu noul favorit si o cadoriseste cu trusoul facut de mama lui cu dedicatia "Pentru sotia ta, cind te vei insura" se lasa sa moara putin, dar atit de talentat ca nu seamana deloc cu o sinucidere