ALBIE(copaie,covata)-femeile simple isi spalau in albii rufele si odraslele,dar le foloseau si la framantatul painii.Lemnul din care erau facute nu era ales la intamplare(tei sau brad) si de regula,cei care le confectionau erau tiganii rudari.Copiii erau leganati intr-o copaie in care se facuse paine pentru a creste precum aluatul.Nu era bine ca acest leagan improvizat sa fie ars vreodata,pentru ca se credea ca se arde norocul si sanatatea copilului sau sau i se grabea dezradacinarea.In acelasi spirit se inscrie credinta conform careia copiii crescuti intr-o copaie de arin erau sortiti sa rataceasca toata viata departe de familie.In timpul cresterii unui prunc nu e voie sa se lase albia afara pe timp de noapte,pentru ca este un moment in care spiritele rele circula libere si pot afecta copilul.
Exista tot felul de reguli care trebuie stiute pentru a putea folosi un asa obiect de pret.Initierea este facuta de mama tinerelor fete aflate la limita dintre copilarie si adolescenta.Printre aceste reguli ar fi:sa nu se cearna malaiul sau faina prea de sus,sa nu se aseze albia cu fata in jos dupa folosire,sa nu se puna dupa usa,etc
Un obicei destul de ciudat,asemanator celui al oglinzii,este practicat in noaptea anului nou:mai multe fete se strang intr-o casa,baga o pisica sub copaie si apoi elibereaza animalul speriat.Cele ce vor fi atinse de pisica se vor marita la inceputul anului.Se spune ca fetele,daca vor sa fie pe placul barbatilor,trebuie sa manance aluat de pe marginea copaii,iar daca o femeie vrea sa ramana insarcinata trebuie sa se aseze pe ea.
ALBINA-Aceasta insecta galagioasa,si cu rol justitiar apare in credintele poporului roman ca si la alte popoare europene,asiatice si africane-ca semidivinitate solara,cu atribute de harnicie,curatenie,curaj,devotament si dreptate.Albinele sunt considerate intermediare intre cer si pamant,iar cand apar in vis,se spune ca reprezinta spirite ale celor ce nu mai sunt printre noi.Faptul ca insotesc atatea gospodarii,ca sunt atat de pretentioase,ca dau un produs atat de ravnit,mierea,le face sa fie considerate un insemn al celor protejati de Dumnezeu.Facand parte din casa,instituind ritualuri pe care nu le pot indeplini decat initiatii,albinele sunt sanctuarele in miniatura ale unei gospodarii.Astfel,atunci cand are loc o nunta in familie este bine sa se puna voalul miresei peste stupul lor pentru ca acea casnicie sa fie binecuvantata si prolifica.
Nici intepatura unei albine nu este lipsita de semnificatie si trebuie evidentiat rolul de facator de dreptate al albinei.Se pare ca cel intepat este avertizat de sus ca ar fi bine sa-si revizuiasca atitudinea si faptele,caci daca va persevera in obiceiuri daunatoare va fi pedepsit.In afara se asta intepatura albinei are si un rol curativ si este folosita constient ca metoda de tratamnt naturista,mai ales in cazul afectiunilor reumatice.
Daca un roi de albine paraseste un stapan este semnul unei nenorociri,iar daca stapanul vrea sa preintampine raul este bine sa se caiasca de relele facute.Exista metode speciale de atragere a acestor vietati:se face o mare galagie de oale si cratite pentru ca albinele sa auda iar in stupul gol se asaza doua fire de paie in forma de cruce care nu mai trebuie atinse ulterior chiar daca vantul se mai joaca cu ele.
Mai cu seama in spatiul romanesc stuparisul este asociat unor acte magice de natura agricola.In ziua de Buna Vestire trebuie sa se dea drumul albinelor din stup pentru ca mierea sa fie mai gustoasa.De asemenea,cu cat era mai pretuita mierea cuiva cu atat acesta era vazut a fi un om deosebit de bun.Nici zicala "parca ai fi uns cu miere" nu este lipsita de conotatii,mierea fiind un atribut al zeilor.