In Tara de Sticla,in pofida unor parerei eronate,care dau de inteles ca oamenii ar fi casanti,locuitorii isi traiesc transparenta cu msndrie.Ei vad unul prin altul,in fiecare zi,astfel ca nu exista secrete murdare,ipocrizia este un substantiv non grata,iar fericirea lumineaza trupurile din interior.Veti spune ca probabilitatea ca un suflet sa devina transparent poate fi incadrat la categoria utopii moderne,insa eu-ca unul care a fost acolo-declar pe propria raspundere ca fiecare locuitor pe care l-am intalnit in acea calatorie mi-a oferit in dar un glob de cristal.Printr-o tehnologie stapanita inca din Epoca Presticlei,oamenii introduc o parte a sufletului lor in acele globuri,iar acestea-atunci cand interactioneaza cu energii pozitive depline-ofera privirii surprinse ceea ce eu am incercat sa numesc Simfonia Sufletelor...In Tara de Sticla,omul transparent nu este sursa de batjocura.El isi pune sufletul la dispozitia oricarui musafir si este cel mai bucuros atunci cand,la despartire,incepe sa vada,cate putin,in interiorul celor care pleaca...
 Acest articol ii apartine domunului Cristian Lisandru si il puteti citi la adresa:http://chris39.bloggerul.ro